1. Așadar, zic: Nu cumva Dumnezeu și-a lepădat poporul? Doamne ferește! Că și eu sunt israelit, din seminția lui Avraam, din tribul lui Veniamin.
2. Nu și-a lepădat Dumnezeu poporul pe care mai dinainte l-a cunoscut. Sau nu știți ce zice Scriptura despre Ilie? cum I se ruga lui Dumnezeu împotriva lui Israel, zicând:
3. Doamne, pe profeții Tăi i-au omorât, jertfelnicele Tale le-au surpat și eu am rămas singur și ei umblă să-mi ia viața!
4. Dar ce-i spune dumnezeiescul răspuns?: Mi-am pus deoparte șapte mii de bărbați, cei ce nu și-au plecat genunchiul în fața lui Baal.
5. Deci, tot astfel, și-n vremea de acum există o rămășiță, aleasă prin har.
6. – Dar dacă este prin har, atunci nu mai e din fapte; altfel, harul n-ar mai fi har. Iar dacă este din fapte, atunci nu mai e har; altfel, fapta n-ar mai fi faptă –.
7. Asta ce-nseamnă? Ceea ce caută Israel, aceea n-a dobândit; au dobândit însă cei aleși. Cât despre ceilalți, ei s-au împietrit.
8. Așa cum este scris: Datu-le-a Dumnezeu duh de amorțire, ochi ca să nu vadă și urechi ca să nu audă până-n ziua de azi.
9. Și David zice: Facă-se masa lor cursă și laț și piatră de poticnire și răsplătire lor!
10. Întunece-se ochii lor ca să nu vadă, iar spinarea lor să le-o-ncovoi fără-ncetare.
11. Așadar, zic: Nu cumva s-au poticnit ei ca să cadă? Doamne ferește! Dar prin poticnirea lor le-a venit păgânilor mântuirea, așa ca lor să le ațâțe gelozia.
12. Dar dacă poticnirea lor îi este lumii bogăție și dacă-mpuținarea lor le e bogăție păgânilor, cu cât mai mult deplinătatea lor?!
13. Dar v-o spun eu vouă, păgânilor: În măsura-n care eu sunt într-adevăr apostol al neamurilor, îmi slăvesc slujirea
14. în nădejdea că voi ațâța gelozia celor din neamul meu și-i voi mântui pe unii din ei.
15. Căci dacă înlăturarea lor a fost reîmpăcarea lumii, atunci reprimirea lor ce va fi, dacă nu o înviere din morți?
16. Iar dacă pârga este sfântă, așa e și frământătura; și dacă rădăcina este sfântă, atunci și ramurile sunt.
17. Dar dacă unele din ramuri au fost tăiate și dacă tu, măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor și-ai devenit părtaș al rădăcinii și-al grăsimii măslinului,
18. nu te mândri față de ramuri; iar dacă te mândrești, nu tu porți rădăcina, ci rădăcina pe tine...
19. Dar vei zice: Au fost tăiate ramurile ca să fiu altoit eu...
20. Bine! Ele au fost tăiate din pricina necredinței, dar tu stai prin credință. Nu te îngâmfa, ci teme-te;
21. că dacă Dumnezeu n-a cruțat ramurile firești, nici pe tine nu te va cruța.
22. Vezi dar bunătatea și asprimea lui Dumnezeu: asprimea față de cei ce-au căzut, dar față de tine, bunătatea lui Dumnezeu, dacă vei rămâne în această bunătate; altfel, și tu vei fi tăiat.
23. Dar și aceia, de nu vor rămâne în necredință vor fi altoiți, că putere are Dumnezeu să-i altoiască din nou.
24. Căci dacă tu ai fost tăiat din măslinul cel din fire sălbatic și-mpotriva firii ai fost altoit în măslin bun, cu cât mai mult aceștia, cei ce sunt după fire, vor fi altoiți în chiar măslinul lor!
25. Dar ca nu cumva să vă socotiți pe voi înșivă înțelepți, nu vreau ca voi, fraților, să nu știți taina aceasta: lui Israel i s-a făcut împietrire în parte până ce întregul număr al păgânilor va fi intrat.
26. și-n felul acesta, întregul Israel se va mântui, precum este scris: Din Sion va veni Izbăvitorul și necredincioșiile le va îndepărta de la Iacob;
27. și acesta este legământul Meu cu ei, când voi ridica păcatul lor.
28. E adevărat că, potrivit Evangheliei, ei sunt vrăjmași din pricina voastră; dar, potrivit Alegerii, ei sunt iubiți din pricina părinților.
29. Pentru că darurile și chemarea lui Dumnezeu nu pot fi luate înapoi.
30. Așa cum voi odinioară n-ați ascultat de Dumnezeu, dar acum ați fost miluiți prin neascultarea lor,
31. tot astfel și ei n-au ascultat acum, pentru ca prin mila dăruită vouă să fie și ei miluiți acum.
32. Căci Dumnezeu pe toți i-a închis în neascultare, pentru ca pe toți să-i miluiască.
33. O, adâncul bogăției și al înțelepciunii și al științei lui Dumnezeu! Cât sunt căile Lui de necercetat și judecățile Sale de nepătruns!
34. Căci cine a cunoscut gândul Domnului sau cine a fost sfetnicul Lui?
35. Sau cine I-a dat Lui primul ca să poată fi plătit în schimb?
36. Pentru că din El și prin El și-ntru El sunt toate, Lui fie-I slava în veci. Amin!