1. Atunci, ce vom zice? Rămâne-vom oare în păcat ca să se înmulțească harul?
2. Ferească Dumnezeu! Noi, cei ce am murit păcatului, cum vom mai trăi în el?
3. Oare nu știți că toți câți în Hristos ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat?
4. Așadar, prin botez ne-am îngropat cu El în moarte, pentru ca, așa cum Hristos a înviat din morți prin slava Tatălui, tot astfel și noi să umblăm întru înnoirea vieții;
5. că dacă una cu El ne-am făcut prin asemănarea morții Lui, atunci una vom fi și prin aceea a învierii Lui,
6. cunoscând noi aceasta, anume că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, așa încât trupul păcatului să fie nimicit, pentru ca noi să nu mai fim înrobiți păcatului;
7. căci cel ce a murit este eliberat de păcat.
8. Iar dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom și via împreună cu El,
9. știind că Hristos, odată înviat din morți, nu mai moare; asupră-I moartea nu mai are stăpânire.
10. Fiindcă cel ce a murit, păcatului i-a murit o dată pentru totdeauna; iar cel ce trăiește, lui Dumnezeu Îi trăiește.
11. Așa și voi, socotiți-vă că morți îi sunteți păcatului, dar vii lui Dumnezeu întru Hristos Iisus, Domnul nostru.
12. Așadar, să nu domnească păcatul în trupul vostru cel muritor, ca să vă supuneți poftelor lui;
13. nici mădularele voastre să nu le puneți în slujba păcatului ca arme ale nedreptății, ci înfățișați-vă lui Dumnezeu ca vii dintre morți, și mădularele voastre ca arme ale dreptății în slujba lui Dumnezeu.
14. Fiindcă păcatul nu va avea stăpânire asupra voastră, de vreme ce voi nu sunteți sub lege, ci sub har.
15. Cum adică?: de vreme ce nu suntem sub lege, ci sub har, oare să păcătuim?... Ferească Dumnezeu!
16. Nu știți oare că dându-vă cuiva ca robi spre supunere, robi îi sunteți celui căruia vă supuneți: fie ai păcatului, spre moarte, fie ai ascultării, spre dreptate?
17. Mulțumim însă lui Dumnezeu că voi, cei ce ați fost robi ai păcatului, din inimă ați ascultat de regula învățăturii căreia i-ați fost încredințați,
18. și, izbăvindu-vă de păcat, ați devenit robi ai dreptății.
19. – Vorbesc omenește, având în vedere slăbiciunea trupului vostru –. Că așa cum mădularele voastre vi le-ați făcut roabe necurăției și fărădelegii spre fărădelege, tot astfel faceți-le acum – mădularele voastre – roabe dreptății spre sfințire.
20. Căci la vremea când erați robi ai păcatului, liberi erați dinspre partea dreptății.
21. Ca urmare, ce roadă aveați atunci?: roade de care acum vă rușinați; pentru că sfârșitul acelora este moartea.
22. Dar acum, eliberați fiind de păcat și robi făcându-vă lui Dumnezeu, aveți roada voastră spre sfințire, iar sfârșitul, viața veșnică.
23. Pentru că plata păcatului este moartea, dar harul lui Dumnezeu este viața veșnică întru Hristos Iisus, Domnul nostru.