1. Oare nu știți voi, fraților, – fiindcă le vorbesc acelora care cunosc legea – că legea are putere asupra omului atâta timp cât el trăiește?
2. Căci femeia măritată este legată prin lege de bărbatul ei atâta timp cât el trăiește; dar dacă i-a murit bărbatul, este dezlegată de legea bărbatului.
3. Prin urmare, ea se va numi adulteră dacă va fi cu alt bărbat în timp ce bărbatul ei trăiește; dar dacă i-a murit bărbatul, este liberă față de lege, așa încât ea să nu fie adulteră dacă ia un alt bărbat.
4. Tot așa, frații mei, și voi prin trupul lui Hristos i-ați murit legii spre a fi ai Altuia, ai Celui ce a înviat din morți, ca să-I aducem roade lui Dumnezeu.
5. Când eram în trup, patimile – cele prin lege păcătoase – lucrau în mădularele noastre, ca să-i aducem roade morții;
6. dar acum ne-am desprins de lege, murindu-i aceleia care ne ținea robi, ca să slujim întru înnoirea duhului, iar nu întru vechimea literei.
7. Ce adică vom zice?: că legea este păcat? Ferească Dumnezeu! Păcatul însă nu l-am cunoscut decât prin lege. Că pofta n-aș fi știut-o dacă legea n-ar fi zis: Să nu poftești!
8. Dar păcatul, aflându-și prilej prin poruncă, a lucrat în mine tot felul de pofte. Căci în lipsa legii păcatul era mort.
9. Odinioară eu trăiam în lipsa legii; dar când a venit porunca, păcatul a prins viață,
10. iar eu am murit. Și porunca dată spre viață mi s-a aflat a fi spre moarte!
11. Pentru că păcatul, aflându-și prilej prin poruncă, prin ea m-a înșelat și m-a ucis.
12. Așadar, sfântă este legea și sfântă este porunca și dreaptă și bună.
13. Atunci, ceea ce este bun mi s-a făcut mie moarte? Ferească Dumnezeu! Ci păcatul, tocmai ca să se arate păcat, prin ceea ce este bun mi-a adus moartea, pentru ca prin poruncă să devină păcatul peste măsură de păcătos.
14. știm că legea e duhovnicească; dar eu sunt trupesc, vândut sub păcat.
15. Fiindcă nu-nțeleg ceea ce fac; că nu săvârșesc ceea ce vreau, ci ceea ce urăsc, aceea fac.
16. Iar dacă fac ceea ce nu vreau, recunosc că legea este bună.
17. Dar acum nu eu fac aceasta, ci păcatul care locuiește în mine.
18. Fiindcă știu că-n mine, adică în trupul meu, nu locuiește ce e bun. Că a vrea binele se află-n mine, dar pe a face nu-l aflu;
19. căci nu fac binele pe care-l vreau, ci răul pe care nu-l vreau, pe acela îl săvârșesc.
20. Iar dacă fac ceea ce nu vreau eu, nu eu fac aceasta, ci păcatul care locuiește în mine.
21. Așadar, în mine, cel ce vreau să fac binele, aflu legea că răul e legat de mine.
22. Că după omul cel lăuntric mă bucur de legea lui Dumnezeu;
23. dar în mădularele mele o altă lege văd că se luptă cu legea minții mele și rob mă face legii păcatului, care este în mădularele mele.
24. Om nenorocit ce sunt! Cine mă va mântui de trupul morții acesteia?...
25. Mulțumesc lui Dumnezeu prin Iisus Hristos, Domnul nostru! Așadar, cu mintea eu însumi îi slujesc legii lui Dumnezeu, iar cu trupul, legii păcatului.