1. Drept aceea, nici o osândă nu este acum pentru cei ce sunt în Hristos Iisus.
2. Fiindcă legea duhului vieții în Hristos Iisus m-a eliberat din legea păcatului și a morții,
3. pentru că ceea ce-i era cu neputință legii – fiind ea slabă prin trup – a săvârșit Dumnezeu: trimițându-L pe Fiul Său într-un trup asemănător cu acela al păcatului și pentru păcat, El a osândit păcatul în trup,
4. pentru ca dreptatea legii să se plinească-ntru noi, cei ce nu ne purtăm după trup, ci potrivit duhului.
5. Fiindcă cei ce sunt după trup, pe cele ale trupului le cugetă; dar cei ce sunt după duh, pe cele ale duhului.
6. Căci cugetul trupului este moarte, dar cugetul Duhului este viață și pace;
7. de vreme ce cugetul trupului este vrăjmășie față de Dumnezeu, căci nu i se supune legii lui Dumnezeu; că nici nu poate,
8. iar cei ce sunt în trup nu pot să-I placă lui Dumnezeu.
9. Dar voi nu sunteți în trup, ci în Duh, dacă într-adevăr Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi. Dar dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui.
10. Dacă însă Hristos este în voi, pe de-o parte trupul e mort în virtutea păcatului, iar pe de altă parte duhul e viață în virtutea dreptății.
11. Iar dacă Duhul Celui ce L-a înviat pe Iisus din morți locuiește în voi, Cel ce L-a înviat pe Iisus Hristos din morți va face vii și trupurile voastre cele muritoare, prin Duhul Său Care locuiește în voi.
12. Drept aceea, fraților, datori suntem, dar nu trupului ca să viețuim după trup –
13. că dacă viețuiți după trup, veți muri; dar dacă prin Duhul ucideți faptele trupului, veți trăi.
14. Fiindcă toți câți sunt mânați de Duhul lui Dumnezeu, aceia sunt fii ai lui Dumnezeu.
15. Pentru că n-ați primit un duh al robiei, ca din nou să vă temeți, ci Duhul înfierii L-ați primit, prin Care strigăm: Avva! Părinte!
16. Însuși Duhul mărturisește împreună cu duhul nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu.
17. Iar dacă suntem fii, suntem și moștenitori – moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună-moștenitori cu Hristos, dacă într-adevăr pătimim împreună cu El, pentru ca-mpreună cu El să ne și slăvim.
18. Într-adevăr, eu socotesc că suferințele din vremea de acum nu au nici o însemnătate față de mărirea care ni se va descoperi.
19. Fiindcă nerăbdătorul dor al făpturii cu nerăbdare așteaptă descoperirea fiilor lui Dumnezeu.
20. Căci făptura a fost supusă deșertăciunii – nu de voia ei, ci din pricina aceluia care a supus-o – cu nădejdea însă
21. că și ea, făptura însăși, se va elibera din robia stricăciunii spre libertatea slavei fiilor lui Dumnezeu.
22. Căci știm că pân-acum toată făptura suspină laolaltă și suferă-n durerile nașterii.
23. Dar nu numai ea, ci și noi, cei ce avem pârga Duhului, și noi înșine suspinăm lăuntric, nerăbdători așteptând înfierea, răscumpărarea trupului nostru.
24. Căci prin nădejde ne-am mântuit; a vedea însă ceea ce nădăjduiești, aceea nu mai e nădejde. Cum ar nădăjdui cineva în ceea ce se vede?
25. Dar dacă nădăjduim în ceea ce nu vedem, așteptăm cu răbdare.
26. De asemenea, și Duhul îi vine slăbiciunii noastre într-ajutor; că nu știm să ne rugăm cum trebuie, dar Duhul Însuși mijlocește pentru noi cu suspine de negrăit;
27. iar Cel care cercetează inimile știe care este cugetul Duhului, că potrivit voii lui Dumnezeu mijlocește El pentru sfinți.
28. și știm că celor ce-L iubesc pe Dumnezeu toate li se lucrează spre bine, celor ce sunt chemați potrivit planului Său;
29. că pe cei pe care mai dinainte i-a cunoscut, mai dinainte i-a și rânduit să fie asemenea chipului Fiului Său, ca să fie El Întâi-născut între mulți frați.
30. Iar pe cei pe care mai dinainte i-a rânduit, pe aceștia i-a și chemat; și pe cei pe care i-a chemat, i-a și îndreptățit; iar pe cei pe care i-a îndreptățit, i-a și slăvit.
31. Ce vom zice deci în urma acestora? Dacă Dumnezeu e pentru noi, cine-i împotriva noastră?
32. El, Care pe Însuși Fiul Său nu L-a cruțat, ci L-a dat morții pentru noi toți, cum oare nu ni le va dărui pe toate împreună cu El?
33. Cine va aduce pâră împotriva aleșilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Cel ce aduce îndreptățire;
34. cine este cel ce osândește?: oare Hristos, El, Cel ce a murit, ba mai degrabă Cel care a înviat, Cel ce și este de-a dreapta lui Dumnezeu, Cel ce și mijlocește pentru noi?!...
35. Cine ne va despărți de iubirea lui Hristos?: Oare necazul? sau strâmtorarea? sau prigoana? sau foametea? sau golătatea? sau primejdia? sau sabia?!...
36. Precum este scris: De dragul Tău suntem omorâți toată ziua, socotiți suntem ca niște oi de-njunghiere.
37. Dar în toate acestea noi suntem mai mult decât biruitori prin Acela care ne-a iubit.
38. Fiindcă sunt încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele viitoare, nici puterile,
39. nici înălțimea, nici adâncul și nici o altă făptură nu va putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru.