1. Spun adevărul în Hristos, nu mint – împreună cu mine mărturisește conștiința mea întru Duhul Sfânt –
2. că mare-mi este întristarea și necurmată durerea inimii;
3. căci aș fi dorit ca eu însumi să fiu anatema de la Hristos, de dragul fraților mei cei de un neam cu mine după trup,
4. care sunt israeliți, ale cărora sunt înfierea și slava și legămintele și darea legii și închinarea și făgăduințele;
5. ai cărora sunt părinții și din care, după trup, e Hristos, Cel ce peste toate este Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin!
6. Dar, negreșit, nu că ar fi căzut din putere cuvântul lui Dumnezeu; că nu toți cei din Israel sunt Israel,
7. nici pentru că sunt urmașii lui Avraam sunt toți fii, ci numai cei din Isaac – a zis – se vor numi urmașii tăi.
8. Aceasta-nseamnă: nu copiii trupului sunt copii ai lui Dumnezeu, ci urmași sunt socotiți copiii făgăduinței;
9. căci al făgăduinței este cuvântul acesta: La vremea aceasta voi veni și Sarra va avea un fiu.
10. Dar nu numai atât, ci și Rebeca, atunci când a zămislit copii de la unul singur, adică de la Isaac, părintele nostru,
11. și înainte de a fi fost ei născuți, și înainte de a fi făcut ei ceva bun sau rău – pentru ca planul lui Dumnezeu cel potrivit alegerii să rămână-n picioare, nu din fapte, ci de la Cel ce cheamă –
12. i s-a zis ei că cel mai mare îi va sluji celui mai mic.
13. Așa cum este scris: Pe Iacob l-am iubit, dar pe Esau l-am urât.
14. Ce vom zice dar: nu cumva la Dumnezeu există nedreptate? Doamne ferește!
15. Căci El îi spune lui Moise: Voi milui pe cel de care-Mi va fi milă și Mă voi îndura de cel ce-Mi este de-ndurare.
16. Prin urmare, nu este nici de la cel ce vrea, nici de la cel ce aleargă, ci de la Dumnezeu Cel ce miluiește.
17. Căci Scriptura îi zice lui Faraon: Chiar pentru aceasta te-am ridicat, ca-n tine să-Mi arăt puterea și ca numele Meu să se vestească-n tot pământul.
18. Prin urmare, Dumnezeu miluiește pe cine vrea El și împietrește pe cine vrea El.
19. Atunci, îmi veți zice: De ce-l mai scoate pe cineva vinovat? Căci vrerii Lui cine-a putut să-i stea-mpotrivă?...
20. Dar, omule, cine ești tu, cel ce-I răspunzi lui Dumnezeu împotrivă? Oare plăsmuirea-i va spune plăsmuitorului: De ce m-ai făcut așa?
21. Nu are olarul putere peste lut, ca din aceeași frământătură să facă un vas de cinste și un altul de necinste?
22. și ce dacă Dumnezeu, vrând să-și arate mânia și să-și facă puterea cunoscută, cu multă răbdare a răbdat vase ale mâniei, menite spre pieire,
23. dar pentru a arăta bogăția slavei Sale către vase ale milei, pe care mai dinainte le-a gătit spre mărire?;
24. adică pe noi, cei pe care ne-a și chemat, nu numai dintre iudei, ci și dintre păgâni,
25. așa cum și zice la Osea: Chema-voi popor al Meu pe cel care nu era poporul Meu și iubită pe cea care nu era iubită.
26. Și va fi că-n chiar locul unde li s-a zis: Nu voi sunteți poporul Meu!, acolo ei se vor chema fii ai Dumnezeului Celui-Viu.
27. Iar Isaia strigă cu privire la Israel: Chiar dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, doar rămășița se va mântui;
28. căci pe deplin și repede-și va plini Domnul cuvântul pe pământ.
29. Și cum a prezis Isaia: Dacă Domnul Atotțiitorul nu ne-ar fi lăsat urmași, am fi ajuns ca Sodoma și ne-am fi asemănat cu Gomora.
30. Așadar, ce vom zice?: Că păgânii care nu căutau dreptatea au dobândit dreptatea, însă dreptatea din credință;
31. dar Israel, urmând legea dreptății, n-a ajuns la lege.
32. De ce? Pentru că nu din credință o căutau, ci ca din faptele legii; și s-au împiedicat de piatra-mpiedicării,
33. precum este scris: Iată, pun în Sion piatră de-mpiedicare și stâncă de poticnire; și tot cel ce se va încrede-n Ea nu va fi rușinat.