1. Deci cu șase zile înainte de Paști, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, cel pe care-l înviase din morți.
2. Și I-au făcut acolo cină; și Marta slujea. Și Lazăr era unul dintre cei ce ședeau la masă cu El.
3. Atunci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mult preț, a uns picioarele lui Iisus și le-a șters cu părul capului ei; iar casa s-a umplut de mireasma mirului.
4. Dar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Săi – cel care avea să-L vândă –, a zis:
5. „De ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari și să-i fi dat săracilor?“
6. Iar el a zis aceasta nu pentru că îi era lui grijă de săraci, ci pentru că era fur și, având punga, vămuia ce se punea într-însa.
7. A zis deci Iisus: „Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat;
8. că pe săraci îi aveți pururea cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți pururea“.
9. Atunci mulțime mare de iudei a aflat că El este acolo și au venit nu numai pentru Iisus, ci să-l vadă și pe Lazăr pe care El îl înviase din morți.
10. Iar arhiereii au pus la cale ca și pe Lazăr să-l omoare,
11. căci din pricina lui mulți dintre iudei mergeau și credeau în Iisus.
12. A doua zi, marea mulțime care venise la sărbătoare, auzind că Iisus vine în Ierusalim,
13. au luat ramuri de finic și au ieșit în întâmpinarea Lui și strigau: „Osana!, binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!“ și: „Împăratul lui Israel!“
14. Și Iisus, găsind un asin tânăr, a șezut pe el, precum este scris:
15. Nu te teme, fiica Sionului! Iată, Împăratul tău vine șezând pe mânzul asinei.
16. Pe acestea ucenicii Săi nu le-au înțeles de la-nceput; dar când S-a preamărit Iisus, atunci și-au adus ei aminte că acestea pentru El erau scrise și că pe acestea le-au făcut ei pentru El.
17. Drept aceea, mulțimea care era cu El când l-a strigat pe Lazăr din mormânt și l-a înviat din morți dădea mărturie;
18. de aceea L-a și întâmpinat mulțimea, pentru că auzise că El a făcut această minune.
19. Atunci fariseii ziceau între ei: „Vedeți că-ntru nimic nu vă este de folos!, iată că lumea s-a dus după el!...“.
20. Și erau niște elini, din cei ce se suiseră la sărbătoare să se-nchine.
21. Deci aceștia au venit la Filip, care era din Betsaida Galileii, și l-au rugat, zicând: „Doamne, vrem să-L vedem pe Iisus“.
22. Filip a venit și i-a spus lui Andrei; și Andrei și Filip au venit și I-au spus lui Iisus.
23. Iar Iisus le-a răspuns, zicând: „A venit ceasul ca Fiul Omului să fie preamărit.
24. Adevăr, adevăr vă spun: Dacă bobul de grâu care cade-n pământ nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce roadă multă.
25. Cel ce-și iubește viața, O va pierde; dar cel ce-și urăște viața în lumea aceasta, O va păstra pentru viața veșnică.
26. Dacă-Mi slujește cineva, să-Mi urmeze; și unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu. Dacă-Mi slujește cineva, Tatăl Meu îl va cinsti.
27. Acum sufletul Meu e tulburat, și ce voi zice?: Izbăvește-Mă, Părinte, de ceasul acesta?... Dar Eu pentru aceasta am venit în ceasul acesta!
28. Părinte, preamărește-ți numele!...“. Atunci a venit glas din cer, zicând: „L-am și preamărit, și iarăși îl voi preamări!“
29. Iar mulțimea care sta și care auzise, zicea: „Tunet a fost!“ Alții ziceau: „Înger I-a grăit!“
30. Iisus, răspunzând, a zis: „Nu pentru Mine a fost glasul acesta, ci pentru voi.
31. Acum este judecata acestei lumi; acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.
32. Iar Eu, când mă voi înălța de pe pământ, pe toți îi voi trage la Mine“.
33. Iar pe aceasta o zicea arătând cu ce moarte avea să moară.
34. I-a răspuns deci mulțimea: „Noi am auzit din lege că Hristosul rămâne în veac; cum de zici tu că Fiul Omului trebuie să se înalțe? Cine este acesta, Fiul Omului?“
35. Atunci le-a zis Iisus: „Încă puțină vreme Lumina este cu voi. Umblați cât aveți Lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul. Și cel ce umblă în întuneric nu știe unde merge.
36. Cât aveți Lumina, credeți în Lumină, ca să fiți fii ai Luminii“. Acestea le-a vorbit Iisus; și, plecând, S-a ascuns de ei.
37. Și cu toate că atâtea minuni a făcut El în fața lor, ei tot nu credeau într-Însul.
38. Ca să se plinească cuvântul profetului Isaia, pe care l-a zis: Doamne, cine i-a dat crezare auzului nostru? Și cui i s-a descoperit brațul Domnului?
39. De aceea nu puteau să creadă, că a mai zis Isaia:
40. El ochii lor i-a orbit și inima lor a împietrit-o, pentru ca ei cu ochii să nu vadă și cu inima să nu-nțeleagă, ca nu cumva ei să-și revină și Eu să-i vindec.
41. Pe acestea le-a zis Isaia când I-a văzut slava și a grăit despre El.
42. Totuși, și dintre căpetenii mulți au crezut într-Însul, dar n-o mărturiseau din pricina fariseilor, ca să nu fie izgoniți din sinagogă;
43. căci ei au iubit slava oamenilor mai mult decât slava lui Dumnezeu.
44. Iar Iisus a strigat și a zis: „Cel ce crede în Mine, nu în Mine crede, ci în Cel ce M-a trimis pe Mine.
45. Și cel ce Mă vede pe Mine Îl vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine.
46. Eu, Lumină am venit în lume, pentru ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână în întuneric.
47. Și dacă aude cineva cuvintele Mele și nu le păzește, Eu nu-l judec; că n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea.
48. Pe cel ce se leapădă de Mine și nu primește cuvintele Mele, are cine să-l judece: cuvântul pe care Eu l-am grăit, acela îl va judeca în ziua de apoi;
49. pentru că Eu nu de la Mine am grăit, ci Tatăl, Cel ce M-a trimis, El Mi-a poruncit ce să spun și ce să grăiesc.
50. Și știu că porunca Lui este viață veșnică. Așadar, ceea ce grăiesc Eu: precum Mi-a spus Mie Tatăl, așa grăiesc“.