1. Și era un bolnav, Lazăr din Betania, satul Mariei și al Martei, sora ei.
2. Iar Maria era aceea care L-a uns cu mir pe Domnul și I-a șters picioarele cu părul capului ei, al cărei frate, Lazăr, era bolnav.
3. Deci au trimis surorile la El, zicând: „Doamne, iată, cel pe care-l iubești e bolnav“.
4. Iar Iisus, auzind, a zis: „Această boală nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, pentru ca prin ea să Se slăvească Fiul lui Dumnezeu“.
5. Iar Iisus îi iubea pe Marta și pe sora ei și pe Lazăr.
6. Așadar, când a auzit că e bolnav, atunci a rămas două zile în locul unde era.
7. Numai după aceea le-a zis ucenicilor: „Să mergem iarăși în Iudeea“.
8. Ucenicii I-au zis: „Învățătorule, mai acum căutau Iudeii să Te ucidă cu pietre, și Tu din nou Te duci acolo?...“.
9. A răspuns Iisus: „Nu sunt oare douăsprezece ceasuri într-o zi? Dacă umblă cineva ziua, nu se împiedică, pentru că vede lumina acestei lumi;
10. dar dacă umblă cineva noaptea, se împiedică, pentru că lumina nu este întru el“.
11. Pe acestea le-a zis, și apoi le-a spus: „Lazăr, prietenul nostru, a adormit, dar Mă duc să-l trezesc“.
12. Atunci I-au zis ucenicii: „Doamne, dacă a adormit, va scăpa“.
13. Iisus însă vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbește despre adormirea prin somn.
14. Deci Iisus le-a spus atunci limpede: „Lazăr a murit;
15. Și Mă bucur pentru voi că Eu n-am fost acolo, pentru ca voi să credeți... Dar să mergem la el“.
16. Atunci Toma, cel numit Geamănul, le-a zis celorlalți ucenici: „Să mergem și noi să murim cu El!“
17. Deci, când a venit Iisus, l-a găsit că de-acum avea patru zile în mormânt.
18. Iar Betania era aproape de Ierusalim, ca la cincisprezece stadii.
19. Și mulți dintre Iudei veniseră la Marta și Maria ca să le aline pentru fratele lor.
20. Atunci Marta, de cum a auzit că vine Iisus, I-a ieșit în întâmpinare; iar Maria ședea în casă.
21. Și a zis Marta către Iisus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit.
22. Dar eu știu încă de pe acum că orice vei cere Tu de la Dumnezeu, Dumnezeu Îți va da“.
23. Iisus i-a zis: „Fratele tău va învia“.
24. Marta I-a zis: „Știu că va învia, la înviere, în ziua de apoi“.
25. Și Iisus i-a zis: „Eu sunt învierea și viața; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi;
26. Și tot cel ce trăiește și crede întru Mine, în veac nu va muri! Crezi tu aceasta?“
27. Zis-a Lui: „Da, Doamne. Eu am crezut că Tu ești Hristosul, Fiul Lui Dumnezeu, Cel ce a venit în lume.“
28. Și zicând aceasta, s-a dus și a chemat-o pe Maria, sora ei, spunându-i în taină: „Învățătorul este aici și te cheamă“.
29. Aceea, de cum a auzit, s-a sculat degrabă și a venit la El.
30. Dar Iisus încă nu venise în sat, ci era tot în locul unde Îl întâmpinase Marta.
31. Iar Iudeii care erau cu ea în casă și o alinau, văzând-o pe Maria că s-a sculat degrabă și a ieșit, au mers după ea, socotind că se duce la mormânt ca să plângă acolo.
32. Deci, Maria, când a venit unde era Iisus și L-a văzut, I-a căzut la picioare, zicându-I: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit“.
33. Atunci Iisus, când a văzut-o plângând, și pe Iudeii care veniseră cu ea plângând, a suspinat cu duhul și S-a tulburat întru Sine.
34. Și a zis: „Unde l-ați pus?“ Zisu-I-au: „Doamne, vino și vezi“.
35. Iisus a lăcrimat.
36. Atunci au zis Iudeii: „Iată cât îl iubea!“
37. Iar unii din ei ziceau: „Oare el, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca și acesta să nu moară?...“.
38. Deci din nou suspinând Iisus întru Sine, a mers la mormânt. Și era o peșteră, și o piatră era așezată pe ea.
39. Iisus a zis: „Ridicați piatra!“ Marta, sora mortului, I-a zis: „Doamne, de acum miroase, că e a patra zi...“.
40. Iisus i-a zis: „Nu ți-am spus că dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?“
41. Au ridicat deci piatra, iar Iisus și-a ridicat ochii în sus și a zis: „Părinte, mulțumescu-ți că M-ai ascultat;
42. Eu știam că Tu întotdeauna Mă asculți, dar de dragul mulțimii care stă-mprejur am zis, ca să creadă că Tu M-ai trimis“.
43. Și zicând acestea, a strigat cu glas mare: „Lazăre, vino afară!“
44. Și a ieșit mortul, legat la picioare și la mâini cu fâșii de pânză; și fața lui era înfășurată cu maramă. Iisus le-a zis: „Dezlegați-l și lăsați-l să meargă!“
45. Atunci mulți din iudeii care veniseră la Maria și au văzut ce făcuse Iisus, au crezut în El.
46. Dar unii din ei s-au dus la farisei și le-au spus cele ce a făcut Iisus.
47. Atunci arhiereii și fariseii au adunat sinedriul și ziceau: „Ce facem, că omul acesta face multe minuni?;
48. dacă-l vom lăsa așa, toți vor crede în el și vor veni romanii și ne vor lua locul și neamul...“.
49. Iar Caiafa, unul dintre ei, care în anul acela era arhiereu, le-a zis: „Nu știți nimic;
50. nici nu gândiți că de folos ne este să moară un om pentru popor, iar nu tot neamul să piară“.
51. Dar pe aceasta n-a zis-o de la sine, ci, fiind arhiereu al acelui an, a profețit că Iisus avea să moară pentru neam –
52. și nu numai pentru neam, ci și ca să adune întru una pe fiii lui Dumnezeu cei împrăștiați.
53. Așadar, din ziua aceea au pus la cale să-L ucidă.
54. De aceea Iisus nu mai umbla pe față printre Iudei, ci a plecat de acolo într-un ținut aproape de pustie, într-o cetate numită Efraim, și acolo a rămas cu ucenicii Săi.
55. Iar Paștile iudeilor erau aproape și mulți din ținutul acela s-au suit la Ierusalim mai înainte de Paști, ca să se curățească.
56. Deci Îl căutau pe Iisus și, pe când stăteau în templu, ziceau între ei: „Ce părere aveți? Oare nu va veni la sărbătoare?...“.
57. Iar arhiereii și fariseii dăduseră porunci că, dacă va ști cineva unde este, să dea de știre, ca să-L prindă.