Capitolul4|Parabola semănătorului.De ce vorbește Iisus în parabole.Lumina ca bun al tuturor.Parabola seminței ce crește singură.Parabola grăuntelui de muștar.Potolirea furtunii pe mare.
Evanghelia după Marcu
1. Și iarăși a început Iisus să învețe lângă mare; și s-a adunat la El mulțime foarte multă, așa încât El a intrat în luntre ca să stea pe mare, iar mulțimea toată era lângă mare, pe uscat.
Parabola semănătorului
2. Și multe lucruri îi învăța în parabole; și în învățătura Sa le spunea:
Parabola semănătorului
3. „Ascultați: Iată, ieșit-a semănătorul să semene.
Parabola semănătorului
4. Și pe când semăna el, o parte din semințe a căzut lângă drum și păsările cerului au venit și au mâncat-o.
Parabola semănătorului
5. Și altă parte a căzut pe loc pietros, unde n-avea pământ mult, și a răsărit de îndată, pentru că nu avea pământ adânc;
Parabola semănătorului
6. Și când s-a ridicat soarele s-a ofilit și, pentru că nu avea rădăcină, s-a uscat.
Parabola semănătorului
7. Altă parte a căzut între spini și spinii au crescut și au înăbușit-o și roade nu a dat.
Parabola semănătorului
8. Și altele au căzut în pământul cel bun și, înălțându-se și crescând, au dat roadă și au adus: una treizeci, alta șaizeci, alta o sută“.
Parabola semănătorului
9. Și zicea: „Cel ce are urechi de auzit, să audă!“
Parabola semănătorului
10. Iar când a fost singur, cei ce erau pe lângă El împreună cu cei doisprezece L-au întrebat despre parabolă.
Parabola semănătorului
11. Și El le-a zis: „Vouă vă este dat să cunoașteți tainele împărăției lui Dumnezeu, dar celor din afară toate li se fac în parabole,
De ce vorbește Iisus în parabole?
12. ca privind să privească și să nu vadă, și auzind să audă și să nu înțeleagă, ca nu cumva să-și revină și să li se ierte“.
De ce vorbește Iisus în parabole?
13. Și le-a zis: „Nu pricepeți parabola aceasta? Atunci cum veți înțelege toate parabolele?
Parabola semănătorului
14. Semănătorul seamănă cuvântul.
Parabola semănătorului
15. Cele de lângă drum sunt aceia în care se seamănă cuvântul; și numa' ce-l aud, că vine de-ndată Satana și ia cuvântul semănat în ei.
Parabola semănătorului
16. Tot așa, cele semănate pe loc pietros sunt aceia care aud cuvântul și-l primesc de-ndată cu bucurie,
Parabola semănătorului
17. dar nu au rădăcină întru ei și durează doar pân-la un timp; apoi, când se întâmplă strâmtorare sau prigoană din pricina cuvântului, îndată se poticnesc.
Parabola semănătorului
18. Și cele semănate între spini sunt cei care ascultă cuvântul,
Parabola semănătorului
19. dar pătrunzând în ei grijile veacului acestuia și înșelăciunea bogăției și poftele după celelalte, acestea înăbușă cuvântul și-l fac neroditor.
Despre iubirea de averi
Parabola semănătorului
20. Iar cele semănate pe pământul cel bun sunt cei care aud cuvântul și-l primesc și aduc roade: unul treizeci, altul șaizeci și altul o sută“.
Parabola semănătorului
21. Și le zicea: „Se aduce oare făclia ca să fie pusă sub obroc sau sub pat? Oare nu ca să fie pusă în sfeșnic?
Despre lumină ca bun al tuturor
22. Că nu este ceva ascuns care să nu fie dat pe față; nici nu a fost ceva tăinuit decât ca să vină la lumina zilei.
Despre lumină ca bun al tuturor
23. Cel ce are urechi de auzit, să audă!“
24. Și le spunea: „Fiți cu luare-aminte la ceea ce auziți! Cu ce măsură măsurați, vi se va măsura; iar vouă, celor ce auziți, vi se va da cu adaos.
Despre judecarea fratelui
25. Pentru că celui ce are i se va da; iar de la cel ce nu are se va lua și ceea ce are“.
Parabola talanților (minelor)
26. Și zicea: „Așa este împărăția lui Dumnezeu, ca un om care aruncă sămânța în pământ,
Parabola seminței ce crește singură
27. Și doarme și se scoală, noaptea și ziua, și sămânța răsare și crește fără ca el să știe cum.
Parabola seminței ce crește singură
28. Că pământul rodește de la sine: mai întâi pai, apoi spic, apoi grâu deplin în spic.
Parabola seminței ce crește singură
29. Iar când rodul se coace, îndată trimite secera, că a sosit secerișul“.
Parabola seminței ce crește singură
30. Și zicea: „Cum vom asemăna împărăția lui Dumnezeu, sau prin ce parabole ne-o vom închipui?
Parabola grăuntelui de muștar
31. Cu grăuntele de muștar care, la vremea când se seamănă în pământ este mai mic decât toate semințele pământului;
Parabola grăuntelui de muștar
32. dar după ce se seamănă, el crește și se face mai mare decât toate legumele și va face ramuri mari, încât sub umbra lui se pot sălășlui păsările cerului“.
Parabola grăuntelui de muștar
33. Și cu multe parabole ca acestea le grăia cuvântul, după cum erau ei în stare să înțeleagă.
De ce vorbește Iisus în parabole?
34. Iar fără parabolă nu le grăia; însă ucenicilor Săi le lămurea pe toate între El și ei.
De ce vorbește Iisus în parabole?
35. Și în ziua aceea, când s-a înserat, a zis către ei: „Să trecem pe țărmul celălalt“.
Potolirea furtunii pe mare
36. Și lăsând ei mulțimea, L-au luat cu ei în corabie așa cum era; că erau și alte corăbii cu El.
Potolirea furtunii pe mare
37. Și s-a făcut furtună mare de vânt și valurile se prăvăleau peste corabie, încât corabia era aproape să se umple.
Potolirea furtunii pe mare
38. Iar El era în partea dindărăt a corăbiei, dormind pe căpătâi. Și L-au deșteptat și I-au zis: „Învățătorule, ție nu-ți este grijă că pierim?“
Potolirea furtunii pe mare
39. Și El, sculându-Se, a certat vântul și i-a spus mării: „Taci! potolește-te!“ și vântul a încetat și s-a făcut liniște mare.
Potolirea furtunii pe mare
40. Și le-a zis lor: „De ce sunteți așa de fricoși? încă n-aveți credință?“
Potolirea furtunii pe mare
41. Și frică mare i-a cuprins și ziceau unii către alții: „Cine este oare Acesta, că și vântul și marea I se supun?“