1. Și au venit în cealaltă parte a mării, în ținutul Gadarenilor.
2. Și de-ndată ce El a ieșit din corabie, L-a întâmpinat din morminte un om cu duh necurat
3. care își avea locuința în morminte; și nimeni nu putea să-l lege nici cu lanțuri,
4. pentru că de multe ori, fiind legat în obezi și în lanțuri, el rupea lanțurile și obezile, le sfărâma și nimeni nu putea să-l potolească;
5. Și neîncetat, noaptea și ziua, era prin morminte și prin munți, strigând și tăindu-se cu pietre.
6. Iar văzându-L de departe pe Iisus, a alergat și I s-a închinat.
7. Și strigând cu glas puternic, I-a zis: „Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu-Cel-Preaînalt? Te jur pe Dumnezeu să nu mă chinuiești!...“.
8. Că îi zicea: „Duh necurat, ieși afară din om!“
9. Și l-a întrebat: „Care-ți este numele?“ și I-a răspuns: „Numele meu este Legiune, că suntem mulți“.
10. Și mult îl rugau să nu-i trimită afară din acel ținut.
11. Iar acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci care păștea.
12. Și L-au rugat, zicând: „Trimite-ne în porci, ca să intrăm în ei“.
13. Și El le-a dat voie. Și ieșind duhurile necurate, au intrat în porci, și turma s-a repezit de pe stâncă-n mare. Și erau ca la două mii și se înăbușeau în mare.
14. Iar cei care-i păzeau au fugit și au dat de veste în oraș și prin sate. Și au venit să vadă ce s-a întâmplat.
15. Și s-au dus la Iisus; și l-au văzut pe cel demonizat șezând jos, îmbrăcat și întreg la minte, pe el, care avusese legiune de demoni; și s-au înfricoșat.
16. Iar cei care au văzut le-au povestit ce s-a făcut cu demonizatul și despre porci.
17. Și ei au prins a-L ruga să plece din hotarele lor.
18. Iar când intra El în corabie, cel ce fusese demonizat îl ruga să-l ia cu Dânsul.
19. Și Iisus nu i-a îngăduit, ci i-a zis: „Mergi la casa ta, la ai tăi, și spune-le cât a făcut Domnul pentru tine și cum te-a miluit“.
20. Iar el a plecat și a început să vestească în Decapole câte a făcut Iisus pentru el; și toți se minunau.
21. Și după ce Iisus a trecut iarăși cu corabia de partea cealaltă, s-a adunat la el mulțime multă; și El era lângă mare.
22. Și a venit unul din mai-marii sinagogii, cu numele Iair; și, văzându-L, I-a căzut la picioare
23. și L-a rugat mult, zicând: „Fiica mea este pe moarte; vino și pune-ți mâinile pe ea, ca să scape și să trăiască“.
24. Și a mers cu el. Și mulțime multă îl urma și-L îmbulzea.
25. Și era o femeie care de doisprezece ani avea scurgere de sânge.
26. Și multe îndurase de la mulți doctori, cheltuindu-și toate ale sale, dar nefolosind nimic, ci mai mult mergând înspre rău.
27. Auzind ea de Iisus și venind în mulțime și fiindu-I în spate, s-a atins de haina Lui;
28. că-și zicea: „De mă voi atinge măcar de haina Lui, mă voi vindeca“.
29. Și îndată izvorul sângelui ei a încetat și ea a simțit în trup că s-a vindecat de boală.
30. Și îndată cunoscând Iisus în Sine puterea ieșită din El și întorcându-Se către mulțime, a întrebat: „Cine s-a atins de hainele Mele?“
31. Și I-au zis ucenicii: „Tu vezi mulțimea îmbulzindu-Te, și zici: cine s-a atins de Mine?...“.
32. Și El se uita împrejur s-o vadă pe aceea care făcuse aceasta.
33. Iar femeia, înfricoșându-se și tremurând, știind ce i se făcuse, a venit și a căzut înaintea Lui și I-a spus tot adevărul.
34. Iar El i-a zis: „Fiică, credința ta te-a mântuit, mergi în pace și fii sănătoasă de boala ta!“
35. În timp ce El încă vorbea, au venit de la mai-marele sinagogii, zicând: „Fiica ta a murit; de ce-L mai superi pe învățător?“
36. Dar Iisus, auzind cuvântul ce se grăise, i-a zis mai-marelui sinagogii: „Nu te teme. Crede numai!“
37. Și n-a lăsat pe nimeni să meargă cu El, decât numai pe Petru și pe Iacob și pe Ioan, fratele lui Iacob.
38. Și au venit la casa mai-marelui sinagogii și a văzut tulburare și pe cei ce plângeau și se tânguiau mult.
39. Și intrând, le-a zis: „De ce vă tulburați și plângeți? Copila n-a murit, ci doarme“.
40. Și ei îl luau în râs. Iar El, scoțându-i pe toți afară, a luat cu sine pe tatăl copilei, pe mama ei și pe cei ce erau cu Dânsul și a intrat unde era copila.
41. Și apucând-o pe copilă de mână, i-a grăit: „Talità kumi“, ceea ce se tâlcuiește: „Fiică, ție-ți zic, scoală-te!“
42. Și de-ndată s-a sculat copila și umbla, că era de doisprezece ani. Și au fost cuprinși de uimire, de mare uimire.
43. Și El le-a poruncit cu stăruință ca nimeni să nu afle de aceasta. Și le-a spus să-i dea copilei să mănânce.