BibliaVersiunea Anania

Evanghelia după Marcu

Capitolul6|Profetul disprețuit în patria sa.Trimiterea celor doisprezece.Decapitarea lui Ioan Botezătorul.Minunea săturării celor cinci mii.Iisus umblă pe mare.

1. Și a ieșit de acolo și a venit în patria Sa, iar ucenicii au mers după El.

Iisus, piatră de poticnire

Iisus nu este primit în patria Sa

2. Și fiind sâmbătă, a început să învețe în sinagogă. Și mulți, auzindu-L, se mirau și ziceau: „De unde are el acestea? Și ce este înțelepciunea care i s-a dat, ca și minuni să se facă prin mâinile lui?

Unde predica și învăța Iisus?

Iisus, piatră de poticnire

Iisus nu este primit în patria Sa

Iudeii se miră de învățătura și priceperea lui Iisus

3. Oare nu este acesta teslarul, fiul Mariei, și fratele lui Iacob și al lui Iosif și al lui Iuda și al lui Simon? Și nu sunt oare surorile lui aici la noi?“ și se poticneau întru El.

Iisus, piatră de poticnire

Iisus nu este primit în patria Sa

4. Și Iisus le zicea: „Un profet nu este disprețuit decât în patria sa și între rudele sale și în casa lui“.

Iisus nu este primit în patria Sa

5. Și n-a putut să facă acolo nici o minune, decât că și-a pus mâinile pe câțiva bolnavi și i-a vindecat.

Despre vindecarea bolnavilor prin punerea mâinilor peste ei

Iisus nu este primit în patria Sa

Vindecarea altor bolnavi

6. Și Se mira de necredința lor. Și străbătea satele dimprejur, învățând.

Iisus nu este primit în patria Sa

7. Și i-a chemat la Sine pe cei doisprezece și a început să-i trimită doi câte doi și le-a dat putere asupra duhurilor necurate.

Iisus le dă putere apostolilor ca să vindece bolile și să alunge demonii

Trimiterea apostolilor la propovăduire

8. Și le-a poruncit ca pe cale să nu ia nimic cu ei, în afară de toiag: nici pâine, nici traistă, nici bani în cingătoare;

Trimiterea apostolilor la propovăduire

9. ci să fie încălțați cu sandale și să nu se îmbrace cu două haine.

Trimiterea apostolilor la propovăduire

10. Și le zicea: „În orice casă veți intra, în ea să rămâneți până ce veți pleca din locul acela.

Trimiterea apostolilor la propovăduire

11. Și dacă într-un loc nu vă vor primi, nici nu vă vor asculta, plecând de acolo scuturați-vă praful de sub picioare, spre mărturie împotriva lor. Adevăr vă grăiesc: în ziua judecății, mai ușor le vor fi Sodomei și Gomorei decât cetății aceleia“.

Trimiterea apostolilor la propovăduire

12. Și plecând ei, le propovăduiau oamenilor, ca să se pocăiască.

Trimiterea apostolilor la propovăduire

13. Și scoteau mulți demoni și pe mulți bolnavi îi ungeau cu untdelemn și-i vindecau.

Trimiterea apostolilor la propovăduire

14. Și a auzit regele Irod – fiindcă numele lui Iisus se făcuse cunoscut – și zicea că Ioan Botezătorul s-a sculat din morți, și de aceea se fac minuni prin el.

Tăierea capului lui Ioan Botezătorul

Cine ziceau oamenii că este Iisus?

Irod aude de minunile lui Iisus

15. Alții însă ziceau că este Ilie, iar alții că este profet sau ca unul din profeți.

Tăierea capului lui Ioan Botezătorul

Cine ziceau oamenii că este Iisus?

16. Iar Irod, auzind, zicea: „Ioan este, căruia eu i-am tăiat capul; el a înviat...“.

Tăierea capului lui Ioan Botezătorul

Cine ziceau oamenii că este Iisus?

17. Că Irod, trimițând, îl prinsese pe Ioan și-l legase și-l întemnițase din pricina Irodiadei, femeia lui Filip, fratele său, pe care o luase de soție.

Ioan Botezătorul este întemnițat

Tăierea capului lui Ioan Botezătorul

18. Fiindcă Ioan îi zicea lui Irod: „Nu-ți este îngăduit s-o ai pe femeia fratelui tău“.

Ioan Botezătorul este întemnițat

Tăierea capului lui Ioan Botezătorul

19. Iar Irodiada îl ura și voia să-l omoare, dar nu putea,

Tăierea capului lui Ioan Botezătorul

20. fiindcă Irod se temea de Ioan, știindu-l bărbat drept și sfânt, și-l ocrotea. Și, ascultându-l, rămânea-ndelung pe gânduri și bucuros îl asculta.

Tăierea capului lui Ioan Botezătorul

21. Și întâmplându-se o zi cu bun prilej, când Irod la ziua sa de naștere le-a făcut ospăț dregătorilor săi și căpeteniilor oștirii și fruntașilor din Galileea,

Tăierea capului lui Ioan Botezătorul

22. Și intrând fiica Irodiadei și jucând, a plăcut lui Irod și celor ce ședeau la masă cu el. Iar regele i-a zis fetei: „Cere de la mine orice vei vrea și-ți voi da“.

Tăierea capului lui Ioan Botezătorul

23. Și s-a jurat: „Orice vei cere de la mine îți voi da, până la jumătate din regatul meu“.

Tăierea capului lui Ioan Botezătorul

24. Și ea a ieșit și a întrebat-o pe maică-sa: „Ce să cer?“ Iar aceea i-a zis: „Capul lui Ioan Botezătorul“.

Tăierea capului lui Ioan Botezătorul

25. Și îndată intrând cu grabă la rege, i-a cerut, zicând: „Vreau să-mi dai chiar acum, pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul“.

Tăierea capului lui Ioan Botezătorul

26. Și regele s-a întristat mult, dar din pricina jurămintelor și a celor ce ședeau la masă cu el, n-a vrut să spună nu.

Tăierea capului lui Ioan Botezătorul

27. Și regele a trimis numaidecât un temnicer cu porunca de a-i aduce capul.

Tăierea capului lui Ioan Botezătorul

28. Și ducându-se acela, i-a tăiat capul în temniță, l-a adus pe tipsie și l-a dat fetei; iar fata i l-a dat mamei sale.

Tăierea capului lui Ioan Botezătorul

29. Și auzind ucenicii lui, au venit, au ridicat trupul lui Ioan și l-au pus în mormânt.

Tăierea capului lui Ioan Botezătorul

30. Și s-au adunat apostolii la Iisus și I-au spus toate câte au făcut ei și au învățat.

Minunea săturării celor cinci mii (prima înmulțire a pâinilor)

31. Și El le-a zis: „Veniți numai voi-înde-voi undeva la loc pustiu și odihniți-vă puțin“. Că mulți erau cei ce veneau și plecau, și ei nu mai aveau timp nici să mănânce.

Minunea săturării celor cinci mii (prima înmulțire a pâinilor)

32. Și au plecat cu corabia către un loc pustiu și ferit.

Minunea săturării celor cinci mii (prima înmulțire a pâinilor)

33. Și i-au văzut plecând, și mulți au priceput și au alergat pe jos într-acolo de prin toate cetățile și au ajuns înaintea lor.

Minunea săturării celor cinci mii (prima înmulțire a pâinilor)

34. Și ieșind din corabie, Iisus a văzut mulțime mare și I s-a făcut milă de ei, că erau ca niște oi fără păstor, și a început să-i învețe multe.

Minunea săturării celor cinci mii (prima înmulțire a pâinilor)

35. Dar făcându-se târziu, ucenicii Săi s-au apropiat de El și I-au zis: „Locul este pustiu și ora e târzie;

Minunea săturării celor cinci mii (prima înmulțire a pâinilor)

36. dă-le drumul să meargă prin orașele și satele dimprejur ca să-și cumpere de-ale mâncării“.

Minunea săturării celor cinci mii (prima înmulțire a pâinilor)

37. Iar El, răspunzând, le-a zis: „Dați-le voi să mănânce“. Și ei I-au zis: „Să mergem noi să cumpărăm pâini de două sute de dinari și să le dăm să mănânce?“

Minunea săturării celor cinci mii (prima înmulțire a pâinilor)

38. Iar El le-a zis: „Câte pâini aveți? Duceți-vă și vedeți“. Și aflând ei, I-au spus: „Cinci pâini și doi pești“.

Minunea săturării celor cinci mii (prima înmulțire a pâinilor)

39. Și El le-a poruncit să-i așeze pe toți în cete-cete pe iarbă verde.

Minunea săturării celor cinci mii (prima înmulțire a pâinilor)

40. Și au șezut cete-cete, câte o sută și câte cincizeci.

Minunea săturării celor cinci mii (prima înmulțire a pâinilor)

41. Și luând El cele cinci pâini și cei doi pești, privind la cer a binecuvântat și a frânt pâinile și le-a dat ucenicilor ca să le pună înaintea lor; și pe cei doi pești i-a împărțit la toți.

Minunea săturării celor cinci mii (prima înmulțire a pâinilor)

42. Și au mâncat toți și s-au săturat.

Minunea săturării celor cinci mii (prima înmulțire a pâinilor)

43. Și au luat douăsprezece coșuri pline cu fărâmituri de pâine și ce rămăsese din pești.

Minunea săturării celor cinci mii (prima înmulțire a pâinilor)

44. Iar cei ce au mâncat pâinile erau cinci mii de bărbați.

Minunea săturării celor cinci mii (prima înmulțire a pâinilor)

45. Și El i-a silit îndată pe ucenicii Săi să intre în corabie și să meargă înaintea Lui de cealaltă parte, spre Betsaida, până ce El va da drumul mulțimii.

Iisus umblă pe mare

46. Iar după ce le-a dat drumul, S-a dus în munte ca să Se roage.

Iisus se retrage în singurătate și se roagă

Iisus umblă pe mare

47. Și făcându-se seară, corabia era în mijlocul mării, iar El singur pe țărm.

Iisus umblă pe mare

48. Și i-a văzut cum se chinuiau vâslind, că vântul era împotrivă. Și către a patra strajă a nopții a venit la ei umblând pe mare și voia să treacă mai departe pe lângă ei.

Iisus umblă pe mare

49. Iar ei, văzându-L umblând pe mare, au crezut că e nălucă și au strigat,

Iisus umblă pe mare

50. fiindcă toți L-au văzut și s-au tulburat. Dar El le-a vorbit de-ndată și le-a zis: „Îndrăzniți, Eu sunt; nu vă temeți!“

Iisus umblă pe mare

51. Și S-a suit la ei în corabie și vântul s-a potolit. Și ei erau peste măsură de uimiți în sinea lor,

Iisus umblă pe mare

52. că nimic nu pricepuseră din minunea pâinilor, deoarece inima lor era împietrită.

Iisus umblă pe mare

53. Și trecând marea, au venit în ținutul Ghenizaretului și au tras la țărm.

Vindecarea altor bolnavi

54. Și ieșind ei din corabie, de-ndată L-au recunoscut.

Vindecarea altor bolnavi

55. Și străbăteau tot ținutul acela și s-au pornit să-I aducă bolnavii pe paturi, acolo unde auzeau că este El.

Vindecarea altor bolnavi

56. Și oriunde intra, în târguri sau în orașe sau în sate, puneau pe cei bolnavi la răspântii și-L rugau să le îngăduie să se atingă măcar de poala hainei Sale. Și câți se atingeau de El, se vindecau.

Bolnavii se vindecau prin simpla atingere de Iisus