1. Atunci s-au adunat la El fariseii și unii dintre cărturari, care veniseră din Ierusalim.
2. Și văzându-i pe unii din ucenicii Lui că mănâncă pâine cu mâinile necurate, adică nespălate, cârteau;
3. fiindcă fariseii și toți iudeii, ținând datina bătrânilor, nu mănâncă până nu-și spală cu grijă mâinile;
4. Și când vin din piață nu mănâncă până nu se spală; și sunt și multe altele pe care ei le-au primit ca să le păzească: spălarea paharelor și a urcioarelor și a căldărilor de aramă și a paturilor.
5. Și L-au întrebat fariseii și cărturarii: „De ce nu merg ucenicii tăi după datina bătrânilor, ci mănâncă pâine cu mâinile necurate?“
6. Iar El le-a zis: „Bine a profețit Isaia despre voi, fățarnicilor, așa cum este scris: Poporul acesta Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine;
7. dar zadarnic Mă cinstește învățând învățături care sunt porunci omenești.
8. Că voi, lăsând la o parte porunca lui Dumnezeu, țineți datina oamenilor, spălarea urcioarelor și a paharelor și multe faceți asemenea acestora“.
9. Și le zicea: „Bun de tot!, voi ați lepădat porunca lui Dumnezeu ca să vă țineți datina voastră!
10. Căci Moise a zis: Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta și Cel ce va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moarte.
11. Voi însă spuneți: Dacă un om îi va zice tatălui său sau mamei sale: Corban, adică: Darul cu care aș putea să te ajut I l-am dăruit lui Dumnezeu,
12. pe acela nu-l mai lăsați să facă nimic pentru tatăl său sau pentru mama sa
13. Și în felul acesta desființați cuvântul lui Dumnezeu prin datina voastră pe care voi singuri ați dat-o. Și multe asemenea acestora le faceți“.
14. Și chemând iarăși mulțimea la El, le zicea: „Ascultați-Mă toți și înțelegeți:
15. Nu este nimic din afara omului care, intrând în el, să-l poată spurca. Dar cele ce ies din om, acelea sunt cele ce-l spurcă pe om.
16. De are cineva urechi de auzit, să audă!“
17. Și când a intrat de la mulțime în casă, ucenicii L-au întrebat despre această parabolă.
18. Și El le-a zis: „Așadar, și voi sunteți tot atât de nepricepuți! Nu înțelegeți că tot ce intră din afară în om nu poate să-l spurce?
19. Că nu în inimă intră, ci în pântece și se aruncă afară unde-i e locul. Că bucatele sunt toate curate“.
20. Dar spunea că ceea ce iese din om, aceea-l spurcă pe om:
21. „Fiindcă din lăuntrul, din inima oamenilor ies cugetele rele, desfrânările, hoțiile, omorurile,
23. Toate relele acestea ies din lăuntru, și ele îl spurcă pe om“.
24. Și ridicându-Se de acolo, S-a dus în hotarele Tirului și ale Sidonului; și intrând într-o casă, voia ca nimeni să nu știe, dar n-a putut să rămână tăinuit.
25. Că de-ndată auzind despre El o femeie a cărei fiică avea duh necurat, a venit și a căzut la picioarele Lui.
26. Și femeia era păgână, de neam din Fenicia Siriei. Și-L ruga să scoată demonul din fiica ei.
27. Iar Iisus i-a zis: „Lasă întâi să se sature fiii; că nu e bine să iei pâinea fiilor și s-o arunci câinilor“.
28. Ea însă a răspuns și a zis: „Da, Doamne, dar și câinii, sub masă, mănâncă din fărâmiturile fiilor“.
29. Și El i-a zis: „Pentru acest cuvânt, du-te!, demonul a ieșit din fiica ta“.
30. Iar ea, ducându-se acasă, a găsit-o pe copilă culcată pe pat; iar demonul, ieșit.
31. Și plecând iarăși din hotarele Tirului, a venit prin Sidon, la Marea Galileii, de-a dreptul prin ținutul Decapolei.
32. Și I-au adus un surd, care era și gângav, și L-au rugat să-și pună mâna pe el.
33. Și luându-l deoparte de mulțime, și-a pus degetele în urechile lui și, scuipând, i-a atins limba.
34. Și privind la cer a suspinat și a zis către el: „Efatà!“, ceea ce înseamnă: „Deschide-te!“
35. Și îndată urechile i s-au deschis, iar legătura limbii lui s-a dezlegat și vorbea bine.
36. Și le-a poruncit să nu spună nimănui. Dar cu cât le poruncea El, cu atât mai mult ei îl propovăduiau.
37. Și erau peste măsură de uimiți și ziceau: „Pe toate le-a făcut bine: pe surzi îi face să audă și pe muți să vorbească“.