1. Atunci s-au adunat la El fariseii și unii dintre cărturari, care veniseră din Ierusalim.
Despre fățărnicie
2. Și văzându-i pe unii din ucenicii Lui că mănâncă pâine cu mâinile necurate, adică nespălate, cârteau;
Despre fățărnicie
3. fiindcă fariseii și toți iudeii, ținând datina bătrânilor, nu mănâncă până nu-și spală cu grijă mâinile;
Despre fățărnicie
4. Și când vin din piață nu mănâncă până nu se spală; și sunt și multe altele pe care ei le-au primit ca să le păzească: spălarea paharelor și a urcioarelor și a căldărilor de aramă și a paturilor.
Despre fățărnicie
5. Și L-au întrebat fariseii și cărturarii: „De ce nu merg ucenicii tăi după datina bătrânilor, ci mănâncă pâine cu mâinile necurate?“
Despre fățărnicie
6. Iar El le-a zis: „Bine a profețit Isaia despre voi, fățarnicilor, așa cum este scris: Poporul acesta Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine;
Despre fățărnicie
7. dar zadarnic Mă cinstește învățând învățături care sunt porunci omenești.
Despre fățărnicie
8. Că voi, lăsând la o parte porunca lui Dumnezeu, țineți datina oamenilor, spălarea urcioarelor și a paharelor și multe faceți asemenea acestora“.
Despre fățărnicie
9. Și le zicea: „Bun de tot!, voi ați lepădat porunca lui Dumnezeu ca să vă țineți datina voastră!
Despre fățărnicie
10. Căci Moise a zis: Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta și Cel ce va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moarte.
Despre fățărnicie
11. Voi însă spuneți: Dacă un om îi va zice tatălui său sau mamei sale: Corban, adică: Darul cu care aș putea să te ajut I l-am dăruit lui Dumnezeu,
Despre fățărnicie
12. pe acela nu-l mai lăsați să facă nimic pentru tatăl său sau pentru mama sa
Despre fățărnicie
13. Și în felul acesta desființați cuvântul lui Dumnezeu prin datina voastră pe care voi singuri ați dat-o. Și multe asemenea acestora le faceți“.
Despre fățărnicie
14. Și chemând iarăși mulțimea la El, le zicea: „Ascultați-Mă toți și înțelegeți:
Despre ce-l spurcă pe om
15. Nu este nimic din afara omului care, intrând în el, să-l poată spurca. Dar cele ce ies din om, acelea sunt cele ce-l spurcă pe om.
Despre ce-l spurcă pe om
16. De are cineva urechi de auzit, să audă!“
Despre ce-l spurcă pe om
17. Și când a intrat de la mulțime în casă, ucenicii L-au întrebat despre această parabolă.
Despre ce-l spurcă pe om
18. Și El le-a zis: „Așadar, și voi sunteți tot atât de nepricepuți! Nu înțelegeți că tot ce intră din afară în om nu poate să-l spurce?
Despre ce-l spurcă pe om
19. Că nu în inimă intră, ci în pântece și se aruncă afară unde-i e locul. Că bucatele sunt toate curate“.
Despre ce-l spurcă pe om
20. Dar spunea că ceea ce iese din om, aceea-l spurcă pe om:
Despre ce-l spurcă pe om
21. „Fiindcă din lăuntrul, din inima oamenilor ies cugetele rele, desfrânările, hoțiile, omorurile,
23. Toate relele acestea ies din lăuntru, și ele îl spurcă pe om“.
Despre ce-l spurcă pe om
24. Și ridicându-Se de acolo, S-a dus în hotarele Tirului și ale Sidonului; și intrând într-o casă, voia ca nimeni să nu știe, dar n-a putut să rămână tăinuit.
Vindecarea fiicei unei femei sirofeniciene (canaaneencei)
25. Că de-ndată auzind despre El o femeie a cărei fiică avea duh necurat, a venit și a căzut la picioarele Lui.
26. Și femeia era păgână, de neam din Fenicia Siriei. Și-L ruga să scoată demonul din fiica ei.
27. Iar Iisus i-a zis: „Lasă întâi să se sature fiii; că nu e bine să iei pâinea fiilor și s-o arunci câinilor“.
28. Ea însă a răspuns și a zis: „Da, Doamne, dar și câinii, sub masă, mănâncă din fărâmiturile fiilor“.
Vindecarea fiicei unei femei sirofeniciene (canaaneencei)
29. Și El i-a zis: „Pentru acest cuvânt, du-te!, demonul a ieșit din fiica ta“.
Vindecarea fiicei unei femei sirofeniciene (canaaneencei)
30. Iar ea, ducându-se acasă, a găsit-o pe copilă culcată pe pat; iar demonul, ieșit.
Vindecarea fiicei unei femei sirofeniciene (canaaneencei)
31. Și plecând iarăși din hotarele Tirului, a venit prin Sidon, la Marea Galileii, de-a dreptul prin ținutul Decapolei.
Vindecarea unui surd și gângav
32. Și I-au adus un surd, care era și gângav, și L-au rugat să-și pună mâna pe el.
Despre vindecarea bolnavilor prin punerea mâinilor peste ei
Vindecarea unui surd și gângav
33. Și luându-l deoparte de mulțime, și-a pus degetele în urechile lui și, scuipând, i-a atins limba.
Vindecarea unui surd și gângav
34. Și privind la cer a suspinat și a zis către el: „Efatà!“, ceea ce înseamnă: „Deschide-te!“
Vindecarea unui surd și gângav
35. Și îndată urechile i s-au deschis, iar legătura limbii lui s-a dezlegat și vorbea bine.
Vindecarea unui surd și gângav
36. Și le-a poruncit să nu spună nimănui. Dar cu cât le poruncea El, cu atât mai mult ei îl propovăduiau.
Vindecarea unui surd și gângav
37. Și erau peste măsură de uimiți și ziceau: „Pe toate le-a făcut bine: pe surzi îi face să audă și pe muți să vorbească“.