Capitolul8|Săturarea celor patru mii.Fariseii cer semn.Aluatul fariseilor și al lui Irod.Vindecarea unui orb.Mărturisirea lui Petru.Întâia vestire a patimilor.
1. În zilele acelea, fiind iarăși mulțime multă și neavând ce să mănânce, Iisus i-a chemat la Sine pe ucenici și le-a zis:
2. „Milă îmi este de mulțime, că trei zile sunt de când așteaptă lângă Mine și n-au ce să mănânce;
3. Și de le voi da drumul spre casa lor flămânzi, se vor istovi pe drum, că unii din ei au venit de departe“.
4. Și ucenicii Săi I-au răspuns: „De unde va putea cineva să-i sature pe aceștia cu pâine, aici, în pustiu?“
5. Și El i-a întrebat: „Câte pâini aveți?“ Iar ei au răspuns: „Șapte“.
6. Și El a poruncit mulțimii să șadă jos pe pământ. Și luând cele șapte pâini, a mulțumit, a frânt și le-a dat ucenicilor Săi ca să le pună înainte-le. Și ei le-au pus înaintea mulțimii.
7. Și erau și câțiva peștișori. Și binecuvântându-i, le-a spus să-i pună și pe aceștia înaintea lor.
8. Și au mâncat și s-au săturat și au luat fărâmiturile rămase, șapte coșuri.
9. Iar cei ce au mâncat erau ca la patru mii. Și le-a dat drumul.
10. Și îndată intrând în corabie cu ucenicii Săi, a venit în părțile Dalmanutei.
11. Și au ieșit fariseii și au început să se ia cu El la întrebări cerându-I semn din cer, ispitindu-L.
12. Și Iisus, suspinând în duhul Său, le-a zis: „Pentru ce neamul acesta cere semn? Adevăr vă grăiesc că acestui neam nu i se va da semn!“
13. Și lăsându-i, a intrat iarăși în corabie și a trecut de cealaltă parte.
14. Dar ucenicii au uitat să ia pâine și nu aveau cu ei în corabie decât o pâine.
15. Și El le-a poruncit, zicând: „Luați aminte, păziți-vă de aluatul fariseilor și de aluatul lui Irod!“
16. Și ei cugetau între ei, zicând: „Spune asta fiindcă n-avem pâine...“.
17. Și cunoscând Iisus, le-a zis: „Ce cugetați?: că n-aveți pâine? încă nu înțelegeți, nici nu pricepeți? Atât de împietrită vă este inima?
18. Ochi aveți și nu vedeți, urechi aveți și nu auziți. Nu vă aduceți aminte?:
19. Când am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii, câte coșuri pline cu fărâmituri ați luat?“ Iar ei au zis: „Douăsprezece“.
20. „Și când cu cele șapte la cei patru mii, câte coșuri cu fărâmituri ați luat?“ Iar ei au zis: „Șapte“.
21. Și le-a zis: „Încă nu pricepeți?...“.
22. Și au venit la Betsaida. Și au adus la dânsul un orb și L-au rugat să Se atingă de el.
23. Și luându-l pe orb de mână, l-a scos afară din sat; și scuipând pe ochii lui și punându-și mâinile pe el, l-a întrebat dacă vede ceva.
24. Și el, ridicându-și ochii, a zis: „Văd oamenii umblând, îi văd ca pe niște copaci...“.
25. După aceea a pus iarăși mâinile pe ochii lui și el a văzut bine și și-a revenit și pe toate le vedea limpede.
26. Și l-a trimis la casa sa, zicându-i: „Să nu intri în sat, nici să spui la cineva din sat“.
27. Și au ieșit Iisus și ucenicii Săi prin satele din preajma Cezareii lui Filip. Și pe drum i-a întrebat pe ucenicii Săi, zicând: „Cine zic oamenii că sunt Eu?“
28. Ei i-au răspuns, zicând: „Unii spun că ești Ioan Botezătorul, alții că ești Ilie, iar alții că ești unul dintre profeți“.
29. Și El i-a întrebat: „Dar voi, voi cine ziceți că sunt?“ Răspunzând Petru, I-a zis: „Tu ești Hristosul!“
30. Și El le-a dat poruncă să nu spună nimănui despre El.
31. Și a început să-i învețe că Fiul Omului trebuie să pătimească multe și să fie defăimat de bătrâni, de arhierei și de cărturari și să fie omorât, iar după trei zile să învie.
32. Și cuvântul acesta îl spunea pe față. Și Petru, luându-L deoparte, a început să-L dojenească.
33. Dar El, întorcându-se și privind la ucenicii Săi, l-a certat pe Petru și i-a zis: „Mergi înapoia Mea, Satano!, că tu nu le cugeți pe cele ale lui Dumnezeu, ci pe cele ale oamenilor“.
34. Și chemând la Sine mulțimea, laolaltă cu ucenicii Săi, le-a zis: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie.
35. Că tot cel ce va voi să-și scape viața, O va pierde; iar cel ce-și va pierde viața pentru Mine și pentru Evanghelie, acela o va mântui.
36. Că ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă și să-și păgubească sufletul?
37. Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său?
38. Că tot cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat și păcătos, de acela și Fiul Omului Se va rușina când va veni întru slava Tatălui Său, cu sfinții îngeri“.