1. Atunci fariseii și cărturarii din Ierusalim au venit la Iisus și I-au zis:
2. „De ce calcă ucenicii Tăi datina bătrânilor?: că nu-și spală mâinile când mănâncă“.
3. Iar El, răspunzând, le-a zis: „Dar voi de ce călcați porunca lui Dumnezeu de dragul datinei voastre?
4. Că Dumnezeu a zis: Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, iar cel ce va blestema pe tatăl său ori pe mama sa să fie pedepsit cu moarte.
5. Voi însă spuneți: Cel ce i-ar zice tatălui său ori mamei sale: Darul cu care aș putea să te ajut I l-am dăruit lui Dumnezeu,
6. acela poate să nu cinstească pe tatăl său ori pe mama sa. Așadar, ați desființat porunca lui Dumnezeu de dragul datinei voastre.
7. Fățarnicilor, bine a profețit despre voi Isaia, când a zis:
8. Poporul acesta se apropie de Mine cu gura și Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.
9. Și zadarnic Mă cinstește învățând porunci și învățături omenești“.
10. Și chemând la Sine mulțimile, le-a zis: „Ascultați și înțelegeți:
11. Nu ceea ce intră în gură îl spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea îl spurcă pe om“.
12. Atunci apropiindu-se ucenicii, I-au zis: „Știi că fariseii, auzind acest cuvânt, s-au scandalizat?“
13. Iar El, răspunzând, a zis: „Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu Cel ceresc va fi smuls din rădăcină.
14. Lăsați-i; sunt călăuze oarbe orbilor; și dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă“.
15. Și Petru, răspunzând, I-a zis: „Lămurește-ne parabola aceasta“.
16. Iar El a zis: „Chiar și voi sunteți nepricepuți?
17. Nu înțelegeți că tot ce intră în gură se duce în pântece și iese afară?
18. Dar cele ce ies din gură pornesc din inimă, și acelea sunt cele ce-l spurcă pe om.
19. Că din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, hoții, mărturii mincinoase, defăimări.
20. Acestea sunt cele ce-l spurcă pe om; dar a mânca fără să-și fi spălat mâinile, asta nu-l spurcă pe om“.
21. Și ieșind de acolo, Iisus a plecat în părțile Tirului și ale Sidonului.
22. Și iată, ieșind o femeie canaaneeancă din hotarele acelea, striga, zicând: „Miluiește-mă, Doamne, Fiul lui David!, fiica mea este rău chinuită de demon“.
23. El însă nu i-a răspuns nici un cuvânt. Și apropiindu-se ucenicii Săi, Îl rugau, zicând: „Elibereaz-o, că strigă în urma noastră“.
24. Iar El, răspunzând, a zis: „Nu sunt trimis decât la oile cele pierdute ale casei lui Israel“.
25. Iar ea, venind, I se închina, zicând: „Doamne, ajută-mă!“
26. El însă, răspunzând, i-a zis: „Nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci câinilor“.
27. Iar ea a zis: „Da, Doamne, dar și câinii mănâncă din fărâmiturile ce cad de la masa stăpânilor lor“.
28. Atunci răspunzând Iisus, i-a zis: „O, femeie, mare este credința ta; fie ție precum voiești!“ și s-a tămăduit fiica ei din ceasul acela.
29. Și plecând Iisus de acolo, a venit lângă Marea Galileii; și suindu-Se în munte, a șezut acolo.
30. Și mulțimi numeroase au venit la El, având cu ei șchiopi, orbi, muți, ciungi și mulți alții și i-au pus la picioarele Lui, iar El i-a vindecat,
31. încât mulțimea se minuna văzându-i pe muți vorbind, pe ciungi sănătoși, pe șchiopi umblând și pe orbi văzând; și-L slăveau pe Dumnezeul lui Israel.
32. Iar Iisus, chemându-i la Sine pe ucenicii Săi, le-a zis: „Milă Îmi este de mulțime, că iată sunt trei zile de când așteaptă lângă Mine și n-au ce să mănânce; și nu vreau să le dau drumul flămânzi, ca să nu se istovească pe cale“.
33. Și ucenicii I-au zis: „De unde să avem noi aici, în pustiu, atâtea pâini încât să săturăm atâta mulțime?“
34. Și Iisus i-a întrebat: „Câte pâini aveți?“ Ei au răspuns: „Șapte și câțiva peștișori“.
35. Și poruncind mulțimii să șadă pe pământ,
36. a luat cele șapte pâini și peștii și, mulțumind, a frânt și le-a dat ucenicilor; iar ucenicii, mulțimilor.
37. Și au mâncat toți și s-au săturat; și au strâns șapte coșuri pline cu rămășițe de fărâmituri.
38. Iar cei ce au mâncat erau ca la patru mii de bărbați, afară de femei și de copii.
39. Și după ce a dat drumul mulțimilor, S-a suit în corabie și S-a dus în ținutul Magdala.