1. În vremea aceea, tetrarhul Irod a auzit de faima lui Iisus.
2. Și le-a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul; el s-a sculat din morți și de aceea se fac minuni prin el“.
3. Că Irod, prinzându-l pe Ioan, îl legase și-l pusese în temniță, din pricina Irodiadei, soția lui Filip, fratele său;
4. pentru că Ioan îi zicea: „Nu-ți este îngăduit s-o ai de soție“.
5. Și voind să-l ucidă, s-a temut de mulțime, că-l socoteau profet.
6. Dar prăznuind Irod ziua sa de naștere, fiica Irodiadei a jucat în fața oaspeților și i-a plăcut lui Irod.
7. Pentru aceasta, cu jurământ i-a făgăduit să-i dea orice va cere.
8. Iar ea, îndemnată fiind de mama ei, i-a zis: „Dă-mi aici, pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul“.
9. Și regele s-a întristat, dar din pricina jurământului și a celor ce ședeau la masă cu el, a poruncit să i se dea.
10. Și a trimis și a tăiat capul lui Ioan, în temniță.
11. Și capul lui Ioan a fost adus pe tipsie și dat fetei, iar ea l-a dus mamei sale.
12. Și venind ucenicii lui, i-au luat trupul și l-au înmormântat și s-au dus să-I dea de știre lui Iisus.
13. Și auzind Iisus, a plecat de acolo cu corabia la loc singuratic; dar mulțimile, aflând, au venit după El, pe jos, din cetăți.
14. Și ieșind, a văzut mulțime mare și I s-a făcut milă de ei și le-a vindecat bolnavii.
15. Iar când s-a făcut seară, ucenicii s-au apropiat de El și I-au zis: „Locul este pustiu și iată că vremea a trecut; dă drumul mulțimilor ca să se ducă prin sate să-și cumpere de mâncare“.
16. Iisus însă le-a răspuns: „Nu trebuie să se ducă; dați-le voi să mănânce“.
17. Iar ei I-au zis: „Nu avem aici decât cinci pâini și doi pești“.
18. Și El a zis: „Aduceți-Mi-le aici!“
19. Și poruncind mulțimii să se așeze pe iarbă și luând cele cinci pâini și cei doi pești și privind la cer, a binecuvântat; și, frângând, a dat ucenicilor pâinile; iar ucenicii, mulțimilor.
20. Și au mâncat toți și s-au săturat; și au strâns rămășițele de fărâmituri, douăsprezece coșuri pline.
21. Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbați, afară de femei și de copii.
22. Și îndată Iisus i-a silit pe ucenici să intre în corabie și să treacă înaintea Lui pe țărmul celălalt, până ce El va da drumul mulțimilor.
23. Și dând drumul mulțimilor, S-a suit în munte, ca să Se roage în deosebi. Și făcându-se seară, era singur acolo.
24. Iar corabia era la multe stadii departe de țărm, fiind învăluită de valuri, căci vântul era împotrivă.
25. Iar la a patra strajă din noapte, Iisus a venit la ei umblând pe mare.
26. Văzându-L umblând pe mare, ucenicii s-au înspăimântat, zicând că este nălucă, și de frică au strigat.
27. Dar El le-a vorbit îndată, zicând: „Îndrăzniți, Eu sunt; nu vă temeți!“
28. Iar Petru, răspunzând, a zis: „Doamne, dacă ești Tu, poruncește să vin la Tine pe apă“.
29. El i-a zis: „Vino!“ Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers pe apă și a venit la Iisus.
30. Dar văzând vântul puternic, s-a înfricoșat și, începând să se scufunde, a strigat, zicând: „Doamne, scapă-mă!“
31. Iar Iisus, întinzându-și îndată mâna, l-a apucat și i-a zis: „Puțin credinciosule, de ce te-ai îndoit?“
32. Și suindu-se ei în corabie, vântul s-a potolit.
33. Iar cei din corabie I s-au închinat, zicând: „Cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu!“
34. Și, trecând marea, au venit pe uscat în Ghenizaret.
35. Și cunoscându-L oamenii locului, au trimis veste în tot ținutul acela și au adus la El pe toți bolnavii.
36. Și-L rugau ca ei să se atingă doar de poala hainei Lui; și câți se atingeau, se vindecau.