1. Și a fost că după ce Iisus a sfârșit cuvintele acestea, a plecat din Galileea și a venit în hotarele Iudeii, peste Iordan.
2. Și au mers după El mulțimi numeroase și i-a vindecat pe ei acolo.
3. Și au venit la El fariseii, ispitindu-L și zicând: „Se cuvine oare ca omul să-și lase femeia dintr-o pricină oarecare?“
4. Iar El, răspunzându-le, a zis: „N-ați citit că Acela Care i-a făcut de la-nceput, bărbat și femeie i-a făcut?,
5. Și a zis: Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de femeia sa și cei doi vor fi un trup;
6. așa încât nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă“.
7. Ei I-au zis: „Atunci, de ce Moise a rânduit să-i dea carte de despărțire și s-o lase?“
8. El le-a zis: „Din pricina învârtoșării inimii voastre v-a dat voie Moise să vă lăsați femeile, dar la început n-a fost așa.
9. Iar Eu vă spun că, în afară de vina desfrânării, oricine-și va lăsa femeia și va lua alta, săvârșește adulter; și cel ce a luat-o pe cea lăsată, adulter săvârșește“.
10. Ucenicii I-au zis: „Dacă așa este starea omului față de femeie, atunci nu e de folos să se însoare“.
11. Iar El le-a zis: „Nu toți pricep acest cuvânt, ci aceia cărora le este dat.
12. Că sunt fameni care s-au născut așa din pântecele maicii lor; sunt fameni pe care oamenii i-au făcut fameni; și sunt fameni care s-au făcut ei înșiși fameni de dragul împărăției cerurilor. Cine poate înțelege, să înțeleagă“.
13. Atunci I-au adus copii, ca să-și pună mâinile pe ei și să Se roage; dar ucenicii îi certau.
14. Iar Iisus a zis: „Lăsați copiii și nu-i opriți să vină la Mine, că a unora ca aceștia este împărăția cerurilor“.
15. Și, punându-și mâinile pe ei, a plecat de acolo.
16. Și iată, un tânăr a venit la El și I-a zis: „Învățătorule bun, ce bine să fac ca să am viață veșnică?“
17. Iar El a zis: „De ce-Mi spui bun? Nimeni nu este bun, decât numai Unul Dumnezeu. Iar dacă vrei să intri în Viață, păzește poruncile“.
18. El I-a zis: „Care?“ Iar Iisus i-a zis: Să nu ucizi, să nu te desfrânezi, să nu furi, să nu mărturisești strâmb;
19. cinstește pe tatăl tău și pe mama ta și să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.
20. Tânărul I-a zis: „Pe toate acestea le-am păzit din tinerețea mea. Ce-mi lipsește?“
21. Iisus i-a zis: „Dacă vrei să fii desăvârșit, du-te, vinde-ți averile, dă-le săracilor și vei avea comoară în cer; și vino de-Mi urmează Mie“.
22. Dar tânărul, auzind cuvântul acesta, a plecat întristat, căci avea multe avuții.
23. Iar Iisus a zis către ucenicii Săi: „Adevărat vă spun că cu greu va intra un bogat în împărăția cerurilor.
24. Și vă mai spun: Mai lesne e să treacă o cămilă prin urechile acului decât să intre un bogat în împărăția lui Dumnezeu“.
25. Auzind acest cuvânt, ucenicii tare s-au mirat și au zis: „Atunci, cine poate să se mântuiască?“...
26. Iar Iisus, privind drept la ei, le-a zis: „Aceasta e cu neputință la oameni, dar la Dumnezeu toate sunt cu putință“.
27. Atunci Petru, răspunzând, I-a zis: „Iată, noi pe toate le-am lăsat și ți-am urmat ție. Deci, nouă ce ne va fi?“
28. Iar Iisus le-a zis: „Adevăr vă spun că voi, cei ce Mi-ați urmat Mie, la nașterea din nou a lumii, când Fiul Omului va ședea pe tronul slavei Sale, veți ședea și voi pe douăsprezece tronuri, judecând pe cele douăsprezece seminții ale lui Israel.
29. Și oricine a lăsat frați sau surori sau tată sau mamă sau femeie sau țarini sau case pentru numele Meu, însutit va primi și viața veșnică va moșteni.
30. Și mulți dintre cei dintâi vor fi la urmă, și cei de la urmă vor fi întâi“.