Capitolul20|Parabola lucrătorilor tocmiți la vie.A treia vestire a Patimilor.Mama fiilor lui Zevedeu; cearta pentru întâietate.Vindecarea celor doi orbi.
1. „Asemănatu-s-a împărăția cerurilor cu un om stăpân de casă, care a ieșit dis-de-dimineață să tocmească lucrători la via sa.
2. Și învoindu-se cu lucrătorii pentru un dinar pe zi, i-a trimis în via sa.
3. Și ieșind pe la ceasul al treilea, a văzut pe alții stând în piață fără lucru.
4. Și le-a zis acelora: Mergeți și voi în vie, și vă voi da ceea ce va fi dreptul vostru.
5. Iar ei s-au dus. Ieșind el iarăși pe la ceasul al șaselea și al nouălea, a făcut tot așa.
6. Ieșind pe la ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alții stând fără lucru și le-a zis: De ce ați stat aici toată ziua fără lucru?
7. Ei i-au zis: Fiindcă nimeni nu ne-a tocmit. El le-a zis: Duceți-vă și voi în vie și veți primi ceea ce va fi dreptul vostru.
8. Făcându-se seară, stăpânul viei i-a spus îngrijitorului: Cheamă-i pe lucrători și dă-le plata, începând cu cei de la urmă până la cei dintâi.
9. Venind cei din ceasul al unsprezecelea, au primit câte un dinar.
10. Și venind cei dintâi, au socotit că vor lua mai mult, dar au primit și ei tot câte un dinar.
11. Și după ce au primit, cârteau împotriva stăpânului casei,
12. zicând: Aceștia de la urmă au lucrat un ceas și i-ai făcut deopotrivă cu noi, care am dus greul zilei și arșița...
13. Iar el, răspunzând, i-a zis unuia din ei: Prietene, nu-ți fac nedreptate. Oare nu pentru un dinar te-ai învoit cu mine?
14. Ia-ți ce este al tău și pleacă. Vreau eu ca acestuia de la urmă să-i dau cât și ție;
15. oare nu am dreptul să fac cu ale mele ce vreau eu?; sau este ochiul tău rău pentru că sunt eu bun?
16. Așa vor fi cei de la urmă întâi și cei dintâi, la urmă; că mulți sunt chemați, dar puțini aleși“.
17. Și suindu-Se Iisus la Ierusalim, i-a luat pe cei doisprezece ucenici numai cu El și le-a spus pe cale:
18. „Iată, ne suim la Ierusalim, și Fiul Omului va fi dat în mâna arhiereilor și a cărturarilor, și-L vor osândi la moarte;
19. Și-L vor da pe mâna păgânilor, ca să-L batjocorească și să-L biciuiască și să-L răstignească, dar El a treia zi va învia“.
20. Atunci s-au apropiat de El mama fiilor lui Zevedeu împreună cu fiii ei, închinându-se și cerând ceva de la El.
21. Iar El i-a zis: „Ce voiești?“ Ea I-a răspuns: „Zi ca acești doi fii ai mei să șadă unul de-a dreapta și altul de-a stânga Ta întru împărăția Ta“.
22. Dar Iisus, răspunzând, a zis: „Nu știți ce cereți. Puteți oare să beți paharul pe care-l voi bea Eu și să vă botezați cu botezul cu care Eu Mă botez?“ Iar ei I-au zis: „Putem“.
23. Și El le-a zis: „Paharul Meu îl veți bea și cu botezul cu care Eu Mă botez vă veți boteza, dar a ședea de-a dreapta și de-a stânga Mea nu este al Meu a da, ci se va da celor pentru care s-a pregătit de către Tatăl Meu“.
24. Și auzind cei zece, s-au mâniat pe cei doi frați.
25. Dar Iisus, chemându-i, le-a zis: „Știți că ocârmuitorii neamurilor domnesc peste ele și cei mari le stăpânesc.
26. Nu tot așa va fi între voi, ci acela care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru;
27. Și acela care va vrea să fie întâiul între voi, să vă fie vouă slugă;
28. precum nici Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească și să-și dea viața răscumpărare pentru mulți“.
29. Și ieșind ei din Ierihon, mulțime mare venea în urma Lui.
30. Și iată doi orbi care ședeau lângă drum, auzind că trece Iisus au strigat, zicând: „Miluiește-ne, Doamne, Fiul lui David!“
31. Dar mulțimea îi certa, ca să tacă; ei însă și mai tare strigau, zicând: „Miluiește-ne, Doamne, Fiul lui David!“
32. Și Iisus, oprindu-Se, i-a chemat și le-a zis: „Ce voiți să vă fac?“
33. Ei i-au zis: „Doamne, să se deschidă ochii noștri!“
34. Și făcându-I-Se milă, Iisus S-a atins de ochii lor și ei îndată au văzut și I-au urmat Lui.