Cartea lui Neemia (a doua a lui Ezdra)

1. În acea zi s-a citit din cartea lui Moise în auzul poporului şi s-a găsit scris în ea că Amonitul şi Moabitul nu pot fi primiţi niciodată în adunarea lui Dumnezeu,

2. Pentru că ei n-au întâmpinat pe fiii lui Israel cu pâine şi apă şi pentru că au tocmit împotriva lor pe Valaam, ca să-i blesteme, dar Dumnezeul nostru a schimbat blestemul în binecuvântare.

3. Şi auzind această lege, a despărţit Israel tot ce era străin.

4. Dar înainte de aceasta, preotul Eliaşib, mai-marele peste cămările templului Dumnezeului nostru, şi rudă cu Tobie,

5. Rânduise pentru acesta o odaie mare, unde mai înainte se puneau prinoasele, tămâia, vasele sfinte, zeciuiala de pâine, de vin şi de untdelemn, ce era hotărâtă pentru leviţi, cântăreţi, portari, şi ceea ce se cuvenea preoţilor.

6. Eu nu eram la Ierusalim când s-au făcut toate acestea, pentru că mă întorsesem la rege, în anul al treizeci şi doilea al domniei lui Artaxerxe, regele Babilonului.

7. Şi la sfârşitul acestui an, am căpătat de la rege învoirea de a veni la Ierusalim, şi am aflat de răul ce a făcut Eliaşib, dând lui Tobie o cămară în curtea templului lui Dumnezeu.

8. Şi mi-a părut foarte rău de acestea şi am aruncat afară din cămară toate lucrurile care erau ale lui Tobie, dând poruncă să fie sfinţite cămările.

9. Şi am pus din nou lucrurile templului lui Dumnezeu, prinoasele şi tămâia.

10. Am mai înţeles de asemenea că părţile ce se cuveneau leviţilor nu le fuseseră date şi că leviţii şi cântăreţii, însărcinaţi să facă slujbă, fugiseră pe la ţarinile lor.

11. De aceea am mustrat pe căpetenii şi am zis: „Pentru ce a fost părăsit templul lui Dumnezeu?“. Şi i-am adunat pe leviţi şi pe cântăreţi şi i-am pus la locurile lor.

12. Atunci toţi Iudeii au început a aduce la cămară zeciuială de pâine, de vin şi de untdelemn;

13. Şi eu am încredinţat supravegherea cămărilor lui Şelemia preotul şi lui Ţadoc cărturarul, şi lui Pedaia, unul dintre leviţi, şi le-am dat ca ajutor pe Hanan, fiul lui Zacur, fiul lui Matania, căci aceştia se bucurau de mare cinste. Şi tot ei au fost împuterniciţi să facă împărţire fraţilor lor.

14. Pomeneşte-mă, Dumnezeul meu, pentru aceasta şi nu uita faptele mele evlavioase făcute pentru templul Dumnezeului meu şi pentru slujbele din el!

15. În zilele acelea am văzut în Iuda oameni care călcau în teascuri în ziua odihnei, aduceau snopi şi încărcau pe asini vin, struguri, smochine şi tot felul de greutăţi şi le duceau în ziua odihnei la Ierusalim. Şi le-am făcut mustrare aspră chiar atunci, când vindeau lucruri de mâncare.

16. De asemenea se aflau Tirieni, aşezaţi în Ierusalim, care aduceau peşte şi tot felul de mărfuri şi le vindeau, în ziua odihnei, Iudeilor în Ierusalim.

17. Şi am mustrat pe mai-marii Iudeilor şi le-am zis: „Ce înseamnă aceste fapte urâte, pe care le faceţi voi, pângărind ziua odihnei?

18. Oare nu aşa au făcut părinţii voştri şi nu din pricina aceasta a adus Dumnezeul nostru aceste necazuri asupra voastră şi asupra acestei cetăţi? Şi voi atrageţi din nou mânia Lui asupra lui Israel, necinstind ziua odihnei!“.

19. Apoi am poruncit să se închidă toate porţile Ierusalimului în ajunul zilei de odihnă, când începe a se întuneca, şi să nu se mai deschidă decât după ea. Şi am pus câte unul din slujitorii mei la porţi, ca să împiedice intrarea de mărfuri în ziua odihnei.

20. Atunci neguţători şi vânzători de tot felul de lucruri au rămas câteodată sau de două ori afară din Ierusalim.

21. Dar eu i-am mustrat aspru, zicându-le: „Pentru ce petreceţi voi noaptea înaintea zidurilor? De veţi mai face aceasta, voi pune mâna pe voi!“. De atunci ei n-au mai venit în ziua odihnei.

22. Şi am mai poruncit eu leviţilor să se cureţe şi să vină să păzească porţile, ca să sfinţească ziua odihnei. Adu-ţi aminte de mine, Dumnezeul meu, pentru acestea şi mă ocroteşte după mare mila Ta!

23. Tot atunci am văzut eu Iudei, luându-şi femei aşdodiene, amonite şi moabite.

24. Jumătate din copiii lor vorbeau limba aşdodiană şi nu ştiau să vorbească evreieşte; nu ştiau decât limba unuia sau altuia din acele popoare.

25. Eu i-am mustrat aspru şi pe aceştia şi i-am blestemat; ba pe unii i-am lovit, le-am smuls părul şi i-am jurat pe numele lui Dumnezeu, zicând: „Să nu vă daţi fetele după feciorii lor şi să nu luaţi pe fetele lor, nici pentru fiii voştri, nici pentru voi.

26. Oare nu aşa a păcătuit Solomon, regele lui Israel? Nu se afla rege ca el la nici un popor şi el era iubit de Dumnezeu şi Domnul îl pusese rege peste tot Israelul; dar femeile cele de alt neam l-au atras şi pe el în păcat.

27. Se poate oare să aud eu de voi că faceţi acest rău mare şi păcătuiţi înaintea lui Dumnezeu, luându-vă femei de alt neam?“.

28. Unul din fiii lui Ioiada, fiul lui Eliaşib, preotul cel mare, era ginerele lui Sanbalat Horonitul; dar eu l-am alungat de la mine.

29. Adu-Ţi aminte de ei, Dumnezeul meu, căci au spurcat preoţia şi legământul preoţesc şi levit!

30. Astfel i-am curăţit eu de toţi străinii şi am pus rânduială preoţilor şi leviţilor, fiecăruia după slujba lui,

31. Şi deasemenea pentru aducerea lemnelor la vremea hotărâtă, precum şi a prinoaselor de pârgă. Adu-ţi aminte de mine, Dumnezeul meu, spre binele meu!