BibliaVersiunea Anania

Cartea lui Neemia (a doua a lui Ezdra)

Capitolul9|Pocăința întregului popor.

1. În ziua de douăzeci şi patru a acestei luni s-au adunat toţi fiii lui Israel, îmbrăcaţi cu sac şi cu capetele presărate cu cenuşă, ca să postească.

2. Şi osebindu-se cei ce erau din neamul lui Israel de toţi cei de alt neam, au venit de şi-au mărturisit păcatele lor şi fărădelegile părinţilor lor.

3. Şi după ce s-au aşezat la locurile lor, li s-a citit din Cartea legii Domnului Dumnezeului lor un sfert de zi, iar alt sfert de zi şi-au mărturisit păcatele lor şi s-au închinat Domnului Dumnezeului lor.

4. Apoi Iosua, Binui, Cadmiel, Şebania, Buni, Şerebia, Baani şi Chenani s-au urcat pe podeţul leviţilor şi au strigat cu glas mare către Domnul Dumnezeul lor;

5. Şi leviţii Iosua, Cadmiel, Bani, Haşabneia, Şerebia, Hodia, Şebania şi Petahia au zis: „Sculaţi-vă şi binecuvântaţi pe Domnul Dumnezeul vostru din veac în veac!“. „Dumnezeule – a zis Ezdra – slăvească-se numele Tău cel slăvit şi mai presus de urice laudă şi slăvire!

6. Numai Tu eşti Domn şi numai Tu ai făcut cerurile, cerurile cerurilor şi toată oştirea lor, pământul şi toate cele de pe el, mările şi toate cele ce se cuprind în ele; Tu dai viaţă la toate şi Ție se închină oştirea cerurilor.

7. Tu, Doamne Dumnezeule ai ales pe Avram, l-ai scos din Urul Caldeii şi i-ai dat numele de Avraam.

8. Tu ai găsit că inima lui e credincioasă înaintea Ta, Tu ai făcut legământ cu el şi Tu ai făgăduit să dai urmaşilor lui ţara Canaanului, a Heteilor, a Amoreilor, a Ferezeilor, a Iebuseilor şi a Ghergheseilor; şi Tu Ţi-ai ţinut cuvântul, pentru că Tu eşti drept.

9. Tu ai văzut necazul părinţilor noştri în Egipt şi ai auzit strigătele lor la Marea Roşie.

10. Tu ai făcut semne şi minuni înaintea lui Faraon, împotriva tuturor slugilor lui şi împotriva întregului popor din ţara lui, pentru că Tu ai văzut cu câtă răutate s-au purtat ei cu părinţii noştri şi Ți-ai făcut nume până în ziua de astăzi.

11. Tu ai despărţit marea înaintea părinţilor noştri şi au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, dar i-ai cufundat în adânc, cum se cufundă o piatră în apă, pe cei ce-i urmăreau.

12. Tu i-ai povăţuit ziua cu stâlp de nor şi noaptea cu stâlp de foc şi le-ai luminat calea pe care aveau să meargă.

13. Tu Te-ai pogorât pe muntele Sinai, le-ai grăit din înălţimea cerurilor şi le-ai dat porunci drepte; legi ale adevărului, învăţături şi orânduiri minunate.

14. Tu le-ai arătat odihna Ta cea sfântă şi le-ai scris prin Moise, sluga Ta, porunci, rânduieli şi lege.

15. Tu le-ai dat din înălţimea cerului pâine, când au flămânzit şi le-ai scos apă din piatră, când au însetat, şi le-ai zis să intre şi să moştenească ţara pe care cu jurământ le-ai făgăduit-o.

16. Dar părinţii noştri s-au îndărătnicit şi şi-au învârtoşat cerbicia lor; n-au ascultat poruncile Tale, nici s-au supus şi au uitat minunile pe care le-ai făcut pentru ei.

17. Învârtoşatu-şi-au cerbicia lor şi în răzvrătirea lor şi-au ales o căpetenie, ca să se întoarcă în robia lor; dar Tu, fiind Dumnezeu iubitor şi iertător, negrabnic la mânie şi bogat în milă şi îndurare, nu i-ai părăsit.

18. Chiar când şi-au făcut un viţel turnat şi au zis: „Iată dumnezeul tău care te-a scos din Egipt!“, şi s-au dedat la hule mari împotriva Ta,

19. În nemărginita Ta îndurare, nu i-ai părăsit în pustiu şi stâlpul de nor n-a încetat să-i călăuzească ziua în calea lor, nici stâlpul de foc să le lumineze noaptea drumul ce făceau.

20. Trimisu-le-ai Duhul Tău cel bun, ca să-i înţelepţească; nu ai lipsit gura lor de mana Ta şi în setea lor le-ai dat apă.

21. Timp de patruzeci de ani i-ai hrănit în pustie şi nimic nu le-a lipsit; hainele lor nu s-au învechit, nici încălţămintele lor nu s-au rupt.

22. Le-ai dat regate şi popoare le-ai împărţit şi au pus stăpânire pe ţara lui Sihon, regele Heşbonului şi pe pământul lui Og, regele Vasanului.

23. Tu ai înmulţit pe fiii lui ca stelele cerului şi i-ai dus în ţara de care ai spus părinţilor lor că o vor moşteni.

24. Şi fiii lor au intrat şi au moştenit ţara aceea; ai supus înaintea lor pe locuitorii pământului aceluia, pe Canaanei şi i-ai dat pe aceştia în mâna lor cu regele şi cu tot poporul băştinaş, ca să le facă ce vor vrea.

25. Şi s-au făcut ei stăpâni peste cetăţi tari şi peste pământul roditor, peste case pline de toate bunătăţile, fântâni săpate în piatră, vii, măslini şi pomi roditori din belşug; şi au mâncat şi s-au săturat şi s-au îngrăşat trăind în desfătări prin bunătatea Ta.

26. Dar ei s-au ridicat şi s-au răzvrătit împotriva Ta; au aruncat legea Ta la spate; pe prorocii Tăi care-i îndemnau să se întoarcă la Tine i-au ucis; şi Ți-au adus hule mari.

27. Atunci Tu i-ai dat în mâinile vrăjmaşilor lor, care i-au apăsat. Dar în vremea necazului lor au strigat către Tine şi Tu i-ai auzit din înălţimea cerurilor şi, în mila Ta cea mare, le-ai trimis izbăvitori ca să-i izbăvească din mâinile vrăjmaşilor lor.

28. Iar dacă s-au odihnit, au început iar să facă rău înaintea Ta. Atunci Tu i-ai dat din nou în mâna vrăjmaşilor lor ca să-i stăpânească. Şi ei din nou au strigat către Tine şi Tu i-ai auzit din înălţimea cerurilor şi, în mila Ta cea mare, i-ai izbăvit de multe ori.

29. I-ai povăţuit să se întoarcă la legea Ta, dar ei s-au îndărătnicit şi n-au ascultat poruncile Tale, ci au păcătuit împotriva poruncilor care dau viaţă celui ce le împlineşte şi şi-au îndârjit spinarea lor şi cerbicia lor şi-au învârtoşat-o şi nu s-au supus.

30. Tu însă, aşteptând întoarcerea lor, i-ai îngăduit mulţi ani şi le-ai deşteptat luarea-aminte prin Duhul Tău şi prin prorocii Tăi, dar ei nu şi-au plecat urechea. Atunci i-ai dat în mâna popoarelor străine.

31. Dar, în mila Ta cea mare, nu i-ai stârpit, nici nu i-ai părăsit, căci Tu eşti un Dumnezeu milos şi îndurat.

32. Şi acum, Dumnezeul nostru, Dumnezeul cel mare, puternic şi înfricoşător, Cel ce ţii legământul Tău şi faci milă, nu socoţi ca puţin lucru suferinţele ce am îndurat noi, regii noştri, căpeteniile noastre, preoţii noştri, prorocii noştri, părinţii noştri şi tot poporul Tău din vremea regilor Asiriei până în ziua aceasta.

33. Tu eşti drept în toate câte ne-au ajuns, căci Tu ai fost credincios, iar noi am făcut rău.

34. Regii noştri, căpeteniile noastre, preoţii noştri şi părinţii noştri n-au păzit legea Ta şi n-au luat aminte nici la poruncile Tale, nici la îndemnurile ce le-ai dat.

35. Cât au fost în regatul lor în mijlocul binefacerilor Tale, într-o ţară largă şi roditoare pe care le-ai dat-o Tu, ei nu Ți-au slujit Ție, nici nu s-au întors de la faptele lor cele urâte.

36. Şi astăzi iată suntem robi şi ţara ce Tu ai dat-o părinţilor noştri, ca să se bucure de roadele ei şi de bunătăţile ei,

37. Ea îşi înmulţeşte astăzi roadele pentru regii cărora ne-ai supus pentru păcatele noastre. Ei domnesc peste noi şi peste vitele noastre, după bunul lor plac şi noi ne aflăm în necaz mare.

38. Pentru toate acestea facem legământ pe care şi noi înşine cu iscălitură, şi căpeteniile, leviţii şi preoţii noştri îl întăresc cu pecetea“.