1. Aflând Iacov că este grâu în Egipt, a zis către fiii săi: „Ce vă uitaţi unul la altul?
2. Iată, am auzit că este grâu în Egipt. Duceţi-vă acolo şi cumpăraţi puţine bucate, ca să trăim şi să nu murim!“.
3. Atunci cei zece din fraţii lui Iosif s-au dus să cumpere grâu din Egipt,
4. Iar pe Veniamin, fratele lui Iosif, nu l-a trimis Iacov cu fraţii lui, căci zicea: „Nu cumva să i se întâmple vreun rău!“.
5. Au venit deci fiii lui Israel împreună cu alţii, care se pogorau să cumpere grâu, căci era foamete şi în pământul Canaanului.
6. Iar Iosif era căpetenie peste ţara Egiptului şi tot el vindea la tot poporul ţării. Şi sosind fraţii lui Iosif, i s-au închinat lui până la pământ.
7. Când a văzut Iosif pe fraţii săi, i-a cunoscut, dar s-a prefăcut că este străin de ei, le-a grăit aspru şi le-a zis: „De unde aţi venit?“. Iar ei au zis: „Din pământul Canaanului, să cumpărăm bucate!“.
8. Iosif însă a cunoscut pe fraţii săi, iar ei nu l-au cunoscut.
9. Atunci şi-a adus aminte Iosif de visele sale, pe care le visase despre ei, şi le-a zis: „Spioni sunteţi şi aţi venit să iscodiţi locurile slabe ale țării!“.
10. Zis-au ei: „Ba nu, domnul nostru! Robii tăi au venit să cumpere bucate.
11. Toţi suntem feciorii unui om şi suntem oameni cinstiţi. Robii tăi nu sunt spioni!“.
12. Iar el le-a zis: „Ba nu! Ci aţi venit să spionaţi părţile slabe ale ţării“.
13. Ei însă au răspuns: „Noi, robii tăi, suntem doisprezece fraţi din pământul Canaan: cel mai mic e astăzi cu tatăl nostru, iar unul nu mai trăieşte“.
14. Iosif însă le-a zis: „E tocmai cum v-am spus eu, când am zis că sunteţi spioni.
15. Iată cu ce veţi dovedi: pe viaţa lui Faraon, nu veţi ieşi de aici, până nu va veni aci fratele vostru cel mai mic.
16. Trimiteţi dar pe unul din voi să aducă pe fratele vostru; iar ceilalţi veţi fi închişi până se vor dovedi spusele voastre de sunt adevărate sau nu; iar de nu, pe viaţa lui Faraon, sunteţi cu adevărat spioni“.
17. Şi i-a pus sub pază vreme de trei zile.
18. Iar a treia zi a zis Iosif către ei: „Faceţi aceasta ca să fiţi vii! Eu sunt om cu frica lui Dumnezeu.
19. De sunteţi oameni cinstiţi, să rămână închis un frate al vostru; iar ceilalţi duceţi-vă şi duceţi grâul ce aţi cumpărat, ca să nu sufere de foame familiile voastre.
20. Dar să aduceţi la mine pe fratele vostru cel mai mic, ca să se adeverească cuvintele voastre, şi nu veţi muri“. Şi ei au făcut aşa.
21. Ziceau însă unii către alţii: „Cu adevărat suntem pedepsiţi pentru păcatul ce am săvârşit împotriva fratelui nostru, căci am văzut zbuciumul sufletului lui când se ruga, şi nu ne-a fost milă de el şi nu l-am ascultat, şi de aceea a venit peste noi urgia aceasta!“.
22. Atunci răspunzând Ruben, le-a zis: „Nu v-am spus eu să nu faceţi nedreptate băiatului? Voi însă nu m-aţi ascultat şi iată acum sângele lui cere răzbunare“.
23. Aşa grăiau ei între ei şi nu ştiau că Iosif înţelege, pentru că el grăise cu ei prin tălmaci.
24. Iar Iosif s-a depărtat de la ei şi a plâns. Apoi întorcându-se iarăşi şi vorbind cu dânşii, a luat dintre ei pe Simeon şi l-a legat înaintea ochilor lor.
25. După aceea a poruncit Iosif să le umple sacii cu grâu şi argintul lor să-l pună fiecăruia în sacul lui şi să le dea şi de ale mâncării pe cale. Şi li s-a făcut aşa.
26. Şi punându-şi ei grâul pe asini, s-au dus de acolo.
27. Dar când au poposit noaptea la gazdă, dezlegându-şi unul sacul, ca să dea de mâncare asinului său, a văzut argintul său în gura sacului
28. Şi a zis către fraţii săi: „Argintul meu mi s-a dat înapoi şi iată-l în sacul meu“. Atunci s-a tulburat inima lor şi cu spaimă zicea unul către altul: „Ce a făcut, oare, Dumnezeu cu noi?“.
29. Iar dacă au venit la Iacov, tatăl lor, în ţara Canaan, i-au povestit toate câte li se întâmplase, zicând:
30. „Stăpânul ţării aceleia a grăit cu noi aspru şi ne-a pus sub pază, ca pe nişte spioni ai ţării aceleia.
31. Noi însă i-am spus că suntem oameni cinstiţi; că nu suntem spioni;
32. Că suntem doisprezece fraţi, fii ai aceluiaşi tată; că unul din noi nu mai trăieşte, iar cel mai mic e cu tatăl nostru în pământul Canaan.
33. Însă omul, stăpânul ţării aceleia, ne-a zis: „Iată cum am să aflu eu de sunteţi oameni cinstiţi: lăsaţi aici la mine pe un frate, iar grâul ce ați cumpărat luaţi-l şi vă duceţi la casele voastre;
34. Să aduceți însă la mine pe fratele vostru cel mai mic şi atunci voi şti că nu sunteţi spioni, ci oameni de pace, şi vă voi da pe fratele vostru şi veţi putea face cumpărături în ţara aceasta“.
35. Dar deşertând ei sacii lor, iată, legătura cu argintul fiecăruia era în sacul său; şi văzându-şi ei legăturile cu argintul lor, s-au spăimântat şi ei şi tatăl lor.
36. Atunci, Iacov, tatăl lor, a zis către ei: „M-aţi lăsat fără copii! Iosif nu mai este! Simeon nu mai este! Şi acum să-mi luaţi şi pe Veniamin? Toate au venit pe capul meu!“.
37. Răspunzând însă Ruben a zis către tatăl său: „Dă-l în seama mea şi ţi-l voi aduce; răspund eu de el; iar de nu ţi-l voi aduce, să omori pe cei doi feciori ai mei!“.
38. Dar el a zis: „Fiul meu nu se va pogorî cu voi în Egipt, pentru că fratele lui a murit şi numai el mi-a mai rămas. Şi de i s-ar întâmpla vreun rău în calea în care aveţi a merge, aţi pogorî cărunteţile mele cu întristare în locuinţa morţilor!“.