1. Casa lui Israel, ascultaţi cuvântul ce vi-l grăieşte Domnul!
2. Aşa zice Domnul: „Nu deprindeţi căile neamurilor şi nu vă îngroziţi de semnele cerului, de care se îngrozesc neamurile;
3. Că datinile neamurilor sunt deşertăciune: aceia taie un lemn din pădure şi mâinile meşterului îl lucrează cu toporul;
4. Apoi îl îmbracă cu argint şi cu aur, îl întăresc cu cuie şi cu ciocanul, ca să nu se clatine. Aşa sunt dumnezeii neamurilor.
5. Stau ca nişte sperietori într-o grădină cu pepeni şi nu grăiesc, sunt purtaţi pentru că nu pot merge. Nu vă temeţi de ei, că nu pot face rău, dar nici bine nu sunt în stare să facă“.
6. Nimeni nu este ca Tine, Doamne! Mare eşti Tu şi mare este puterea numelui Tău!
7. Cine nu se va teme de Tine, Împărate al neamurilor? Numai Ție unuia se cuvine aceasta, pentru că printre toţi înţelepţii neamului şi în toate regatele lor nu este nimeni asemenea Ție.
8. Dumnezeii neamurilor, toţi până la unul, sunt fără minte şi fără pricepere; lemne lipsite de orice înţelegere;
9. Argint prefăcut în foi şi adus din Tarsis; aur din Ofir; lucruri de meşter şi de mână de turnător; haina de pe ei este de iacint şi purpură: iarăşi lucru de oameni iscusiţi.
10. Iar Domnul este adevăratul Dumnezeu, este Dumnezeu viu şi Împărat veşnic; de mânia Lui tremură pământul şi neamurile nu pot suferi urgia Lui.
11. Aşadar, să ziceţi neamurilor: „Dumnezeii, care n-au făcut cerul şi pământul, vor pieri de pe pământ şi de sub ceruri“;
12. Iar Domnul a făcut cerul cu puterea Sa, a întărit lumea cu înţelepciunea Sa şi cu priceperea Sa a întins cerurile.
13. La glasul Lui freamătă apele în ceruri şi El ridică norii de la marginile pământului, făureşte fulgerele în mijlocul ploii şi scoate vânturile din vistieriile Sale.
14. Atunci se vede cât este de neştiutor omul, cu toată ştiinţa lui, şi orice argintar se ruşinează de idolul său, căci chipul turnat de el nu este decât minciună; n-are nicio suflare în el.
15. Aceasta este deşertăciune adevărată, rodul rătăcirii, şi la vremea pedepsei va pieri.
16. Iar soarta lui Iacov nu este ca a neamurilor, că Dumnezeul lui este Făcătorul a toate, iar Israel este toiagul moştenirii Lui; şi numele Lui este Domnul Savaot.
17. O, tu, care eşti împresurată, strânge-ţi de pe pământ avuţia, că aşa zice Domnul:
18. „Iată, de data aceasta voi arunca pe locuitorii ţării acesteia şi-i voi mâna la loc strâmt, ca să fie prinşi“.
19. Atunci vei grăi: „Vai mie, din pricina rănii mele! Rana mea e dureroasă; însă îmi zic: Aceasta este nenorocirea mea, dar o voi îndura!
20. Cortul îmi este pustiit şi toate funiile lui sunt rupte; fiii mei m-au părăsit şi nu mai sunt, şi n-are cine să-mi întindă cortul şi să-mi ridice pânzele.
21. Pentru că păstorii şi-au ieşit din minte şi n-au căutat pe Domnul şi de aceea s-au şi purtat ei nebuneşte şi toată turma ei s-a risipit“.
22. Iată, vine vuiet şi zgomot mare din partea de miazănoapte, ca să pustiiască cetăţile lui Iuda şi să le facă locuinţă şacalilor.
23. Ştiu, Doamne, că nu este în voia omului calea lui, nici în voia celui ce merge, putinţa să-şi îndrepte paşii săi.
24. Pedepseşte-mă, Doamne, dar după dreptate, şi nu întru mânia Ta, ca să nu mă micşorezi.
25. Varsă-ţi iuţimea Ta asupra neamurilor care nu Te cunosc şi asupra popoarelor care nu cheamă numele Tău, că acelea au mâncat pe Iacov, l-au mistuit şi l-au stins şi locuinţele lui le-au pustiit.