2. „Ascultă cuvintele legământului acestuia şi spune bărbaţilor lui Iuda şi celor ce locuiesc în Ierusalim şi le zi:
3. Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Blestemat să fie omul care nu ascultă cuvintele acestui legământ,
4. Pe care l-am dat Eu părinţilor voştri când i-am scos din pământul Egiptului şi din cuptorul cel de fier şi le-am zis: Ascultaţi glasul Meu şi faceţi tot ce v-am poruncit, şi veţi fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul vostru,
5. Ca să împlinesc jurământul cu care M-am jurat părinţilor voştri, că le voi da o țară în care curge lapte şi miere, cum este astăzi“. Şi eu am răspuns: „Aşa, Doamne!“.
6. Iar Domnul mi-a zis iarăşi: „Vesteşte toate cuvintele acestea în cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului şi zi: Ascultaţi cuvintele legământului acestuia şi le împliniţi!
7. Căci am înştiinţat necontenit pe părinţii voştri, din ziua în care i-am scos din ţara Egiptului şi până astăzi; i-am înştiinţat fără încetare şi le-am zis: Ascultaţi glasul Meu!
8. Dar ei n-au ascultat şi nu şi-au plecat urechea, ci au umblat fiecare după inima sa cea rea şi îndărătnică. De aceea am adus asupra lor toate cele spuse în legământul acesta pe care l-am poruncit să-l ţină, şi nu l-au ţinut“.
9. Şi iarăşi mi-a zis Domnul: „Între bărbaţii lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului se pune la cale răzvrătire;
10. Ei s-au întors iarăşi la fărădelegile strămoşilor lor, care n-au voit să asculte cuvintele Mele şi au mers după dumnezei străini, slujind acelora. Casa lui Israel şi casa lui Iuda au călcat legământul Meu, pe care l-am încheiat cu părinţii lor.
11. De aceea, aşa zice Domnul: Iată, voi aduce asupra lor nenorociri, de care nu se vor putea izbăvi şi, când vor striga către Mine, nu-i voi auzi.
12. Atunci cetăţile lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului vor alerga şi vor striga către dumnezeii pe care-i tămâiază, dar aceia nu le vor ajuta în vremea nenorocirii lor.
13. Căci câte cetăţi ai, tot atâţia dumnezei ai, Iuda, şi câte uliţe sunt în Ierusalim, tot atâtea sunt şi jertfelnicele celui de ruşine, jertfelnicele pentru tămâierea lui Baal.
14. Tu însă nu te ruga pentru poporul acesta şi nu înălţa pentru el rugăciune şi cereri, căci nu voi auzi când vor striga către Mine în vremea nenorocirii lor.
15. Ce cauţi, iubitul Meu popor, în templul Meu, când în acesta se săvârşesc atâtea netrebnicii? Jertfele nu-ți vor ajuta când, făcând rău, te bucuri.
16. Măslin verde, împodobit cu roade frumoase, te-a numit Domnul. Iar acum în zgomotul cumplitei tulburări a aprins foc împrejurul lui şi ramurile lui s-au stricat.
17. Domnul Savaot, Cel ce te-a sădit, a hotărât asupra ta nenorocirea pentru răutatea pe care casa lui Israel şi casa lui Iuda şi-au pricinuit-o singure, împingându-Mă la mânie prin tămâierea lui Baal“.
18. Domnul mi-a descoperit ca să ştiu şi mi-a arătat faptele lor.
19. Eu însă, ca un miel blând dus la junghiere, nici nu ştiam că ei urzesc gânduri rele împotriva mea, zicând: „Să-i punem lemn otrăvit în mâncarea lui şi să-l smulgem de pe pământul celor vii, pentru ca nici numele să nu i se mai pomenească“.
20. Dar Tu, Doamne al puterilor, Judecătorul cel drept, Care cercetezi inimile şi rărunchii, dă-mi să văd răzbunarea Ta asupra lor, pentru că Ți-am încredinţat pricina mea.
21. Pentru aceasta, aşa zice Domnul despre oamenii din Anatot, care caută sufletul meu şi zic: „Nu mai proroci în numele Domnului, ca să nu mori de mâinile noastre!“.
22. De aceea, aşa zice Domnul Savaot: „Iată, îi voi pedepsi, şi tinerii lor vor muri de sabie, iar fiii lor şi fiicele lor vor muri de foame;
23. Nu va scăpa niciunul din ei, căci voi aduce nenorocirea asupra oamenilor din Anatot, în anul când îi voi pedepsi“.