1. După ce a isprăvit tot poporul de trecut Iordanul; a grăit Domnul către Iosua şi a zis:
2. „Ia din popor doisprezece bărbaţi, câte un om din fiecare seminţie,
3. Şi le porunceşte: „Luaţi din mijlocul Iordanului douăsprezece pietre, duceţi-le cu voi şi le puneţi în tabăra voastră, unde aveţi să tăbărâţi la noapte“.
4. Şi a chemat Iosua doisprezece bărbaţi pe care şi-i alesese dintre fiii lui Israel, câte un om din fiecare seminţie,
5. Şi le-a zis: „Mergeţi înaintea chivotului Domnului Dumnezeului vostru, în mijlocul Iordanului, şi luaţi de acolo şi ridicaţi pe umerii voştri fiecare câte o piatră, după numărul celor douăsprezece seminţii ale lui Israel,
6. Ca să vă fie acestea puse pentru totdeauna ca semn în mijlocul vostru şi, când vă vor întreba mâine copiii voştri şi vor zice: Ce înseamnă aici pietrele acestea?
7. Atunci veţi spune fiilor voştri: Apele Iordanului s-au despărţit înaintea chivotului legământului Domnului a tot pământul, când acesta l-a trecut. Şi aşa pietrele acestea vor fi pentru fiii lui Israel amintire pentru vecie“.
8. Şi au făcut fiii lui Israel aşa cum le-a poruncit Iosua: după ce au isprăvit fiii lui Israel de trecut Iordanul, au luat douăsprezece pietre din Iordan, precum Domnul poruncise lui Iosua, după numărul seminţiilor fiilor lui Israel şi le-au dus cu ei în tabără şi le-au pus acolo.
9. Iosua însă a pus alte douăsprezece pietre în mijlocul Iordanului, pe locul unde au stat picioarele preoţilor care duceau chivotul legământului Domnului, şi sunt acolo până în ziua de astăzi.
10. Preoţii care duceau chivotul Domnului au stat în mijlocul Iordanului până ce a isprăvit Iosua toate câte îi poruncise Domnul să spună poporului, cum poruncise Moise lui Iosua. Şi poporul a grăbit să treacă Iordanul.
11. Iar după ce a trecut tot poporul, a trecut şi chivotul Domnului şi preoţii au mers iarăşi în fruntea poporului.
12. Atunci au trecut şi fiii lui Ruben, fiii lui Gad şi jumătate din seminţia lui Manase, gata de război, înaintea fiilor lui Israel, cum le poruncise Moise.
13. Ca la patruzeci de mii de oameni înarmaţi pentru război au trecut înaintea Domnului, ca să lupte împotriva cetăţii Ierihonului.
14. În ziua aceea a preamărit Domnul pe Iosua înaintea a tot neamul lui Israel şi s-au temut de dânsul cât a trăit, cum se temuseră şi de Moise.
15. Apoi a grăit Domnul cu Iosua şi a zis:
16. „Porunceşte preoţilor care duc chivotul mărturiei Domnului, să iasă din Iordan“.
17. Şi a poruncit Iosua preoţilor şi a zis: „Ieşiţi din Iordan!“.
18. Şi cum au ieşit din Iordan preoţii, cei ce duceau chivotul legământului Domnului, şi şi-au pus picioarele pe uscat, apa Iordanului a pornit pe albia sa şi a curs ca mai înainte, până peste maluri.
19. Poporul a ieşit din Iordan în ziua a zecea a lunii întâi şi au tăbărât fiii lui Israel la Ghilgal, în partea de răsărit a Ierihonului.
20. Iar cele douăsprezece pietre pe care le luaseră ei din Iordan, le-a aşezat Iosua în Ghilgal.
21. Şi a zis fiilor lui Israel: „Când vă vor întreba fiii voştri mâine şi vor zice: Ce înseamnă aceste pietre?
22. Să spuneţi fiilor voştri: Israel a trecut prin Iordanul acesta, ca pe uscat,
23. Căci Domnul Dumnezeul vostru a secat apele Iordanului înaintea lor, până ce le-au trecut, cum făcuse Domnul Dumnezeul vostru şi cu Marea Roşie, pe care a secat-o Domnul Dumnezeul nostru înaintea noastră, până ce am trecut-o,
24. Ca să cunoască toate neamurile pământului că puterea Domnului este mare şi ca voi să vă temeţi de Domnul Dumnezeul vostru, în toată vremea“.