1. Ierihonul însă era încuiat şi întărit de frica fiilor lui Israel; nimeni nu intra în el şi nimeni nu ieşea.
2. Atunci a zis Domnul către Iosua: „Iată, Eu voi da în mâinile tale Ierihonul, pe regii lui şi pe puternicii lui.
3. Duceţi-vă împrejurul cetăţii toţi cei buni de război şi înconjuraţi cetatea câteodată pe zi. Aceasta să o faceţi şase zile.
4. Şapte preoţi să poarte înaintea chivotului şapte trâmbiţe din corn de berbec, iar în ziua a şaptea să ocoliţi cetatea de şapte ori şi preoţii să trâmbiţeze din trâmbiţe.
5. Când vor suna din trâmbiţa de corn de berbec şi când veţi auzi sunetul de trâmbiţă, atunci tot poporul să strige cu glas tare deodată, şi când vor striga ei zidurile cetăţii se vor prăbuşi. Atunci tot poporul să năvălească în cetate, plecând fiecare din partea unde se află“.
6. Şi a chemat Iosua, fiul lui Navi, pe preoţi şi le-a zis: „Luaţi chivotul legământului şi şapte preoţi să poarte şapte trâmbiţe din corn de berbec înaintea chivotului Domnului“.
7. Şi le-a mai zis acestora să spună poporului: „Mergeţi şi ocoliţi cetatea, iar cei înarmaţi să meargă înaintea chivotului Domnului!“.
8. Îndată ce Iosua a spus acestea poporului, cei şapte preoţi, care purtau cele şapte trâmbiţe sfinte înaintea Domnului, au pornit şi au început a suna tare din trâmbiţe şi chivotul legământului Domnului mergea în urma lor.
9. Cei înarmaţi mergeau înaintea preoţilor care sunau din trâmbiţe, iar cei din urmă veneau după chivotul Domnului, trâmbiţând în mers din trâmbiţe.
10. Poporului însă Iosua i-a poruncit şi a zis: „Să nu strigaţi! Nimeni să nu audă glasul vostru şi nicio vorbă să nu iasă din gura voastră până în ziua când vă voi zice eu să strigaţi; atunci să strigaţi“.
11. Şi aşa chivotul Domnului a plecat împrejurul cetăţii şi a înconjurat-o o dată; apoi a venit în tabără şi a rămas în tabără.
12. A doua zi Iosua s-a sculat dis-de-dimineaţă şi preoţii au ridicat chivotul Domnului;
13. Şi cei şapte preoţi, care purtau cele şapte trâmbiţe, mergeau înaintea chivotului Domnului şi trâmbiţau din trâmbiţe; cei înarmaţi mergeau înaintea lor, iar celălalt popor venea în urma chivotului Domnului şi preoţii trâmbiţau din trâmbiţe.
14. Astfel şi a doua zi au înconjurat cetatea o dată şi s-au întors în tabără. Şi au făcut aşa şase zile.
15. În ziua a şaptea s-au sculat de dimineaţă, în revărsatul zorilor şi au mers tot aşa împrejurul cetăţii de şapte ori; numai în această zi au înconjurat cetatea de şapte ori.
16. Iar când au sunat preoţii a şaptea oară din trâmbiţe, Iosua a zis către fiii lui Israel: „Strigaţi, că v-a dat Domnul cetatea!
17. Cetatea va fi sub blestem şi tot ce este în ea e al Domnului puterilor; numai Rahab desfrânata să rămână vie, ea şi tot cel ce va fi în casa ei, pentru că ea a ascuns iscoadele pe care le-am trimis noi.
18. Voi însă să vă păziţi foarte de tot ce este dat blestemului, ca să nu cădeţi şi voi sub blestem, dacă aţi lua ceva din cele date spre nimicire şi pentru ca asupra taberei lui Israel să nu vină blestemul şi să-i aducă pieire.
19. Tot aurul şi argintul şi vasele de aramă şi de fier să fie sfinţenie a Domnului şi să intre în vistieria Domnului“.
20. Atunci au trâmbiţat preoţii din trâmbiţe. Şi cum a auzit poporul glasul de trâmbiţă, a strigat tot poporul împreună cu glas tare şi puternic şi s-au prăbuşit toate zidurile împrejurul cetăţii până în temelie şi a intrat tot poporul în cetate, fiecare din partea unde era, şi au luat cetatea.
21. Şi au dat junghierii tot ce era în cetate: bărbaţi şi femei şi tineri şi bătrâni şi boi şi oi şi asini, tot au trecut prin ascuţişul sabiei.
22. Iar celor doi tineri care iscodiseră țara Iosua le-a zis: „Duceţi-vă în casa desfrânatei aceleia, scoateţi-o de acolo pe ea şi pe toţi cei ce vor fi cu dânsa, întrucât v-aţi jurat ei“.
23. Şi s-au dus tinerii care iscodiseră cetatea, la casa desfrânatei şi au scos pe Rahab desfrânata, pe tatăl ei, pe mama ei, pe fraţii ei şi pe toate rudele ei, i-au scos şi i-au pus afară din tabăra Israeliţilor,
24. Iar cetatea şi tot ce era în ea au ars cu foc; numai aurul şi argintul şi vasele de aramă şi de fier le-au dat ca să le ducă Domnului în vistieria casei Domnului.
25. Pe Rahab desfrânata însă, casa tatălui ei şi pe toţi care erau la dânsa, Iosua i-a lăsat cu viaţă şi trăieşte ea în mijlocul lui Israel până în ziua de astăzi, pentru că a ascuns iscoadele, care fuseseră trimise de Iosua să iscodească Ierihonul.
26. În ziua aceea s-a jurat Iosua şi a zis: „Blestemat să fie înaintea Domnului tot cel ce se va scula şi va zidi cetatea aceasta a Ierihonului: pe fiul său cel întâi-născut să pună temeliile ei, iar porţile ei să le aşeze pe fiul său cel mai mic“. Şi aşa a şi făcut Ozan din Betel. Acesta pe Abiron, întâiul său născut, a pus temeliile ei, şi pe fiul său cel mai mic a aşezat porţile ei.
27. Domnul însă era cu Iosua şi faima lui s-a răspândit în toată ţara.