BibliaVersiunea Anania

Numerii

Capitolul15|Felurite jertfe.Pedeapsă pentru călcarea zilei de odihnă.

1. În vremea aceea a grăit Domnul cu Moise şi a zis:

2. „Vorbeşte fiilor lui Israel şi le spune: Când veţi intra în pământul vostru de locuit, pe care Eu îl voi da vouă,

3. Şi când veţi face jertfe Domnului din oi sau din boi, ardere de tot, sau jertfă de făgăduinţă sau de bună voie, sau când veţi face la sărbătorile voastre mireasmă plăcută Domnului,

4. Atunci cel ce aduce darul său Domnului să aducă jertfă de pâine a zecea parte de efă de făină de grâu curată, amestecată cu un sfert de hin de untdelemn,

5. Şi vin pentru turnare, a patra parte de hin la ardere de tot sau la jertfa de făgăduinţă, la fiecare miel va face la fel întru miros bine-plăcut Domnului.

6. Iar când veţi aduce berbec, adu jertfă de pâine două zecimi de efă de făină de grâu curată, amestecată cu a treia parte de hin de untdelemn;

7. Şi vin de turnare să aduci a treia parte de hin, întru miros de bună mireasmă Domnului.

8. Dacă aduceţi junc, ardere de tot, sau jertfă de făgăduinţă, sau jertfă de împăcare,

9. Atunci cu juncul să aduci prinos de pâine trei zecimi de efă de făină de grâu, amestecată cu jumătate de hin de untdelemn.

10. Şi vin pentru turnare, jumătate de hin la jertfă, întru miros de bună mireasmă Domnului.

11. Aşa să faci totdeauna, când aduci junc sau berbec, miel sau capră,

12. După numărul jertfelor pe care le faceţi; aşa să aduceţi la fiecare, după numărul lor.

13. Tot băştinaşul să facă aşa când aduce jertfe de acestea întru mireasmă plăcută Domnului.

14. De va trăi însă printre voi în pământul vostru un străin şi ar fi între voi din neam în neam, şi va voi să aducă jertfă pentru miros plăcut Domnului, să facă aşa cum faceţi voi.

15. Pentru voi obştea Domnului şi pentru străinul care locuieşte între voi, o singură lege să fie, lege veşnică din neam în neam. Cum sunteţi voi aşa să fie şi străinul înaintea Domnului.

16. O singură lege şi aceleaşi drepturi să fie pentru voi şi pentru străinul care locuieşte la voi“.

17. Şi a grăit Domnul cu Moise şi a zis:

18. „Vorbeşte fiilor lui Israel şi le spune: Când veţi intra în pământul în care vă duc,

19. Şi veţi mânca pâinea ţării aceleia, să înălţaţi prinos Domnului.

20. Pârgă din aluatul vostru să înălţaţi dar Domnului o azimă; dar s-o înălţaţi aşa ca prinosul din arie;

21. Pârgă din aluatul vostru să înălţaţi dar Domnului din neam în neam.

22. Dacă însă veţi greşi din neştiinţă şi nu veţi împlini toate poruncile acestea, pe care le-a rostit Domnul lui Moise,

23. Şi tot ce v-a poruncit Domnul prin Moise din ziua în care a început Domnul a vă porunci,

24. Dacă greşeala e din nebăgarea de seamă a obştii, atunci toată obştea să aducă din cireadă un junc fără meteahnă, ardere de tot, întru miros bineplăcut Domnului, cu dar de pâine, cu turnarea lui după rânduială, şi din turma de capre, un ţap ca jertfă pentru păcat

25. Şi se va ruga preotul pentru toată obştea fiilor lui Israel şi li se va ierta, căci aceasta a fost greşeală şi ei au adus darul lor Domnului şi jertfă pentru păcatul lor înaintea Domnului, pentru greşeala lor.

26. Atunci se va ierta întregii obşti a fiilor lui Israel şi străinului care trăieşte între ei, pentru că tot poporul a făcut aceasta din neştiinţă.

27. Dacă vreun suflet a greşit din neştiinţă, să aducă o capră de un an jertfă pentru păcat

28. Şi se va ruga preotul pentru sufletul care a făcut păcat din neştiinţă înaintea Domnului şi va afla milă şi i se va ierta.

29. Şi pentru băştinaşul din Israel şi pentru străinul care trăieşte între voi, o singură lege să fie când cineva va păcătui din neştiinţă.

30. Iar dacă cineva dintre băştinaşi sau dintre străini va face ceva din îndrăzneală, acela huleşte pe Domnul şi sufletul lui se va stârpi din poporul său,

31. Căci a dispreţuit cuvântul Domnului şi a călcat poruncile Lui; să se stârpească sufletul acela şi păcatul lui va fi asupra lui“.

32. Când se aflau fiii lui Israel în pustiu, au găsit un om adunând lemne în ziua odihnei;

33. Şi cei ce l-au găsit adunând lemne în ziua odihnei l-au adus la Moise şi Aaron şi la toată obştea fiilor lui Israel;

34. Şi l-au pus sub pază, pentru că nu era încă hotărât ce să facă cu el.

35. Atunci a zis Domnul către Moise: „Omul acesta să moară; să fie ucis cu pietre de către toată obştea fiilor lui Israel, afară din tabără!“.

36. L-au scos deci toată obştea fiilor lui Israel afară din tabără şi l-au ucis cu pietre toată obştea, afară din tabără, cum poruncise Domnul lui Moise.

37. Şi a grăit Domnul cu Moise şi a zis:

38. „Vorbeşte fiilor lui Israel şi le spune să-şi facă ciucuri la poalele hainelor lor, din neam în neam, şi pe deasupra ciucurilor de la poalele hainelor lor să pună un şiret de mătase violetă.

39. Ciucurii aceştia să fie ca, uitându-vă la ei, să vă aduceţi aminte de toate poruncile Domnului şi să le împliniţi şi să nu umblaţi după inima voastră şi după ochii voştri care vă îndeamnă la desfrânare;

40. Ca să vă aduceţi aminte şi să pliniţi toate poruncile Mele şi să fiţi sfinţi înaintea Dumnezeului vostru.

41. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, Care v-am scos din pământul Egiptului, ca să fiu Dumnezeul vostru. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru“.