1. Atunci i s-a vestit lui David şi i s-a spus: „Iată filistenii au năvălit în Cheila şi pradă ariile“.
2. Şi a întrebat David pe Domnul, zicând: „Să merg oare să lovesc pe aceşti filisteni?“. Iar Domnul a răspuns lui David: „Mergi, loveşte pe filisteni şi izbăveşte Cheila!“.
3. Dar cei ce erau cu David i-au zis: „Iată noi ne temem aici în Iuda. Cum dar să mergem în Cheila contra taberelor filistene? Vrei să cădem pradă filistenilor?“.
4. Atunci David a întrebat din nou pe Domnul şi Domnul i-a răspuns şi i-a zis: „Scoală şi mergi la Cheila, căci Eu am să dau pe filisteni în mâinile tale“.
5. Şi s-a dus David cu oamenii săi la Cheila, de s-a luptat cu filistenii, le-a luat vitele, le-a pricinuit înfrângere mare şi a salvat David pe locuitorii din Cheila.
6. Când Abiatar, fiul lui Ahimelec, a fugit la David şi apoi s-a dus cu el la Cheila, a adus cu sine şi efodul.
7. Atunci s-a spus lui Saul că David a mers la Cheila; iar Saul a zis: „Dumnezeu l-a dat în mâinile mele, căci a intrat în cetate şi s-a închis cu porți şi cu zăvoare“.
8. Şi a chemat Saul tot poporul la război, ca să meargă la Cheila să împresoare pe David şi pe oamenii lui.
9. Când însă David a aflat că Saul i-a pus gând rău, a zis preotului Abiatar: „Adu efodul Domnului!“.
10. Apoi David a adăugat: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, robul Tău a aflat că Saul vrea să vină la Cheila să dărâme cetatea din pricina mea.
11. Mă vor da locuitorii din Cheila pe mâinile lui şi va veni Saul aici, cum a auzit robul Tău? Doamne Dumnezeul lui Israel, descoperă aceasta robului Tău“. Iar Domnul a zis: „Va veni!“.
12. Şi a zis David: „Mă vor da locuitorii din Cheila pe mine şi oamenii mei în mâinile lui Saul?“. Şi a zis Domnul: „Te vor da!“.
13. Atunci s-a ridicat David şi oamenii lui ca la şase sute de inşi, au ieşit din Cheila şi s-au dus unde au putut. Lui Saul însă i s-a spus că David a fugit din Cheila şi atunci el şi-a schimbat planul.
14. Iar David a petrecut prin pustiu în locuri nestrăbătute şi apoi pe un munte din pustiul Zif. Saul îl căuta în toate zilele, dar Dumnezeu nu l-a dat în mâinile lui.
15. David văzuse că Saul a ieşit să caute sufletul lui, dar el se afla într-o pădure din pustiul Zif.
16. Atunci s-a sculat Ionatan, fiul lui Saul, a venit la David în pădure şi l-a întărit cu nădejdea în Dumnezeu,
17. Zicându-i: „Nu te teme, căci nu te va găsi mâna tatălui meu Saul şi tu vei împărăţi peste Israel, iar eu voi fi al doilea după tine; Saul, tatăl meu, ştie aceasta“.
18. Şi au încheiat ei între ei legământ înaintea feţei Domnului. Apoi Ionatan s-a întors la casa sa, iar David a rămas în pădure.
19. Atunci au venit Zifeii la Saul în Ghibeea şi au zis: „Iată David stă ascuns la noi prin locuri nestrăbătute, în pădure, pe muntele Hachila, care vine la dreapta Ieşimonului.
20. Aşadar, o, rege, mergi după dorinţa sufletului tău, iar treaba noastră va fi să-l dăm în mâinile regelui“.
21. Saul însă le-a zis: „Binecuvântaţi să fiţi voi la Domnul, că aţi avut milă de mine.
22. Mergeţi şi vă mai încredinţaţi încă; cercetaţi şi vedeţi locul lui, pe unde îi calcă piciorul şi cine l-a văzut acolo, căci mie mi se spune că este foarte şiret.
23. Cercetaţi şi aflaţi toate ascunzişurile în care se doseşte; apoi întoarceţi-vă la mine cu ştiri amănunţite şi eu voi merge cu voi, de este în acea ţară; îl voi căuta în toate miile lui Iuda“.
24. S-au sculat deci aceia şi s-au dus la Zif, înainte de Saul. David însă şi oamenii lui erau în pustia Maon, în şes, la dreapta Ieşimonului.
25. Şi a plecat Saul cu oamenii săi să-l caute, dar David a fost vestit de aceasta şi a trecut spre stâncă, rămânând în pustia Maon. De aceasta a auzit şi Saul şi a alergat după David în pustia Maon.
26. Saul mergea pe o coastă a muntelui, iar David cu oamenii săi se afla pe cealaltă coastă a muntelui. Când David grăbea să se depărteze de Saul, iar Saul cu oamenii lui se sileau să împresoare pe David şi pe oamenii lui, ca să-i prindă,
27. Atunci a venit la Saul un crainic şi a zis: „Grăbeşte şi vino, că filistenii au intrat în ţară“. Atunci s-a întors Saul din urmărirea lui David şi s-a dus în întâmpinarea filistenilor, din care pricină s-a şi numit locul acela: Sela-Hamahlecot (Stânca împărţirii).