1. A treia zi după ce David şi oamenii lui au plecat la Ţiclag, amaleciţii au năvălit din miazăzi asupra Ţiclagului şi, luându-l, l-au ars cu foc.
2. Iar femeile şi pe toţi câţi erau în el de la mic până la mare nu i-au ucis, ci i-au luat în robie şi s-au dus în drumul lor.
3. Când au ajuns David şi oamenii săi Ia cetate, iată aceasta era arsă cu foc, iar femeile lor şi fiii şi fiicele erau duşi în robie.
4. Atunci David şi poporul ce era cu el au ridicat bocet şi au plâns până când li s-au istovit puterile de plâns.
5. Şi au fost duse în robie şi amândouă femeile lui David, Ahinoam izreeliteanca şi Abigail carmeliteanca, fosta femeie a lui Nabal.
6. David a fost tare tulburat, deoarece poporul voise să-l ucidă cu pietre, căci poporul tot era amărât la suflet, fiecare pentru fiii săi şi pentru fiicele sale.
7. Dar David s-a întărit cu nădejdea în Domnul Dumnezeul său şi a zis către preotul Abiatar, fiul lui Ahimelec: „Adu-mi efodul“. Şi a adus Abiatar efodul la David.
8. Şi a întrebat David pe Domnul zicând: „Să urmăresc eu oare această ceată? O voi ajunge oare?“. Și i s-a răspuns: „Urmăreşte-o, o vei ajunge şi-i vei lua prăzile“.
9. Atunci s-a dus David el însuşi şi cei şase sute de bărbaţi care erau cu el şi, sosind la pârâul Besor, s-au oprit acolo cei osteniţi.
10. David însă cu patru sute de oameni au urmărit înainte, iar două sute de oameni s-au oprit, pentru că n-au mai fost în stare să treacă prin Besor.
11. Atunci au găsit în câmp pe un egiptean şi l-au adus la David, i-au dat pâine să mănânce şi l-au adăpat cu apă.
12. I-au mai dat încă o jumătate de legătură de smochine, două legături de stafide şi a mâncat acela şi s-a întărit, căci nu mâncase pâine şi nu băuse apă de trei zile şi trei nopţi.
13. Apoi David i-a zis: „Al cui şi de unde eşti tu?“. Iar acela a zis: „Eu sunt fiu de egiptean, robul unui amalecit şi m-a lepădat stăpânul meu, pentru că mă îmbolnăvisem de vreo trei zile.
14. Noi am năvălit în latura de miazăzi a cheretienilor, în ţara lui Iuda şi în latura de miazăzi a lui Caleb, iar Ţiclagul l-am ars cu foc“.
15. I-a zis David: „Poţi să mă duci până la această ceată?“. Și el a zis: „Jură-mi pe Dumnezeu că nu mă vei omorî şi nu mă vei da în mâinile stăpânului meu şi eu te voi duce la această ceată“.
16. David i s-a jurat şi el l-a dus. Şi iată Amaleciţii se risipiseră prin toată ţara aceea, mâncau, beau şi jucau de bucurie pentru marea pradă care o luaseră ei din ţara filistenilor şi din pământul lui Iuda.
17. Atunci a năvălit asupra lor David şi i-a măcelărit din zori şi până a doua zi seara şi nimeni din ei n-a scăpat, afară de patru sute de tineri care s-au suit pe cămile şi au fugit.
18. Apoi a luat David toate câte răpiseră amaleciţii şi a luat şi pe cele două femei ale sale.
19. Şi n-a pierit din al lor nimic, nici mare, nici mic, nici din fii, nici din fiice, nici din prăzi; nici din tot ce luaseră amaleciţii de la ei: toate le-a adus înapoi David.
20. Şi a luat David toate vitele mari şi mici şi cei ce mânau turma aceasta ziceau: „Aceasta este prada lui David“.
21. După aceea a venit David la cele două sute de oameni care nu fuseseră în stare să-i urmeze şi pe care îi lăsase la pârâul Besor; şi au ieşit aceştia în întâmpinarea lui David şi în întâmpinarea oamenilor care erau cu el. Iar David, apropiindu-se de acei oameni, i-a întrebat de sănătate.
22. Atunci cei răi şi netrebnici dintre oamenii cei ce merseseră cu David au început să zică: „Pentru că ei n-au mers cu noi, nu le vom da din prăzile ce am luat, ci să-şi ia fiecare numai femeia sa şi copiii săi şi să plece“.
23. David însă a zis: „Să nu faceţi aşa cu fraţii mei, acum, după ce Domnul ne-a dat nouă acestea şi ne-a păzit şi a dat în mâinile noastre taberele celor ce veniseră asupra noastră.
24. Şi apoi cine vă va asculta pe voi, în această treabă? Aceştia nu sunt mai răi decât noi. Ce parte au cei ce au mers la război, aceeaşi parte trebuie să se împartă şi celorlalţi“.
25. Aşa a fost totdeauna, din timpul acela şi până acum, căci a pus aceasta ca lege şi ca dreptar până în ziua de astăzi.
26. Apoi a venit David în Ţiclag şi a trimis din prăzi bătrânilor lui Iuda, prietenii săi:
27. Celor din Betel, din Rama de miazăzi şi din Iatir;
28. Celor din Aroer, din Amada, din Sifmot, din Eştemoa şi din Gat;
29. Celor din Chimat, din Safec, din Timat, din Racal, din cetăţile Ierahmeeliţilor şi din cetăţile cheneene;
30. Celor din Horma, din Coraşan şi din Atac;
31. Celor din Hebron şi din toate locurile pe unde fusese David şi oamenii lui, zicând: „Iată vă trimit dar din prăzile luate de la vrăjmaşii Domnului“.