Capitolul4|Lui Israel, înfrânt, i se răpește chivotul.Moartea lui Eli și a fiilor săi.
1. În vremea aceea s-au sculat filistenii să se războiască cu israeliţii şi a fost cuvântul lui Samuel către tot Israelul. Şi au păşit israeliţii împotriva filistenilor cu război şi au tăbărât la Eben-Ezer, iar filistenii au tăbărât la Afec.
2. Apoi filistenii s-au aşezat în rânduială de război în faţa israeliţilor şi, dându-se bătălia, au fost bătuţi israeliţii de către filisteni, care au ucis pe câmpul de luptă ca la patru mii de oameni.
3. După aceea au venit oamenii în tabără şi au spus bătrânilor lui Israel: „Pentru ce oare ne-a lovit pe noi Domnul înaintea filistenilor? Să luăm cu noi din Şilo chivotul legii Domnului, ca să meargă în mijlocul nostru şi să ne izbăvească din mâinile vrăjmaşilor noştri!“.
4. Şi a trimis poporul la Şilo, de au adus de acolo chivotul legii Domnului Savaot, Cel ce şade pe heruvimi; iar pe lângă chivotul legii Domnului erau şi cei doi fii ai lui Eli: Ofni şi Finees.
5. Iar dacă a sosit chivotul legii Domnului în tabără, tot Israelul a ridicat strigăt aşa de mare, încât s-a cutremurat pământul.
6. Şi auzind filistenii răsunetul strigătelor, au zis: „Ce înseamnă aceste strigăte puternice în tabăra evreilor?“. Şi au aflat că a sosit în tabără chivotul legii Domnului.
7. Atunci s-au înspăimântat filistenii, căci ziceau: „Dumnezeul lor a venit la ei în tabără“. Apoi au zis: „Vai de noi! Căci n-a mai fost asemenea lucru nici ieri, nici alaltăieri!
8. Vai de noi! Cine ne va scăpa din mâinile acestui Dumnezeu puternic? Acesta este acel Dumnezeu Care a bătut pe egipteni cu tot felul de pedepse în pustiu.
9. Întăriţi-vă şi fiţi curajoşi, filistenilor, ca să nu cădeţi în robie la evrei, cum sunt ei în robie la noi! Fiţi curajoşi şi vă luptaţi cu ei!“.
10. Şi s-au luptat filistenii cu israeliţii şi au fost înfrânţi aceştia, şi a fugit fiecare în cortul său; bătălia aceasta a fost foarte mare, căzând dintre israeliţi treizeci de mii de pedestraşi.
11. Şi a fost luat chivotul legii Domnului, iar cei doi fii ai lui Eli, Ofni şi Finees, au murit.
12. Atunci a alergat un veniaminean de la locul bătăliei şi a venit la Şilo în aceeaşi zi, având hainele de pe el rupte şi pulbere pe cap.
13. Iar când a venit acela, Eli şedea pe scaun lângă drum la poartă şi privea, căci i se bătea inima pentru chivotul lui Dumnezeu. Şi după ce a sosit omul acela şi a spus în cetate, atunci s-a tânguit straşnic toată cetatea.
14. Auzind Eli răsunetele tânguirilor, a întrebat: „Pentru ce este acest bocet?“. Dar a sosit îndată omul acela şi i-a spus toate lui Eli.
15. Eli însă era atunci de nouăzeci şi opt de ani; ochii i se întunecaseră şi nu mai putea să vadă.
16. Şi a zis omul acela către Eli: „Eu vin din tabără. Chiar astăzi am fugit de pe câmpul de luptă“. Iar Eli a zis: „Ce s-a întâmplat, fiul meu?“. Vestitorul însă a răspuns şi a zis: „Israeliţii au fugit din faţa filistenilor şi s-a făcut în popor ucidere mare; amândoi fiii tăi, Ofni şi Finees, au murit şi chivotul lui Dumnezeu a fost luat“.
17. Când a pomenit el de chivotul Domnului, Eli a căzut de pe scaun pe spate la poartă, şi-a rupt spinarea şi a murit, căci era bătrân şi greoi.
18. El a fost judecător în Israel patruzeci de ani.
19. Iar nora lui, femeia lui Finees, era însărcinată şi aproape de naştere. Când a auzit vestea despre luarea chivotului Domnului şi despre moartea socrului său şi a bărbatului său, a căzut în genunchi şi a născut, căci o apucaseră durerile ei.
20. Şi pe când murea ea, femeile care stăteau împrejur îi ziseră: „Nu te teme, că ai născut băiat“. Ea însă nu a răspuns şi nu a dat semn de luare aminte.
21. Şi au pus copilului numele: Icabod, zicând: „S-a dus slava din Israel, din pricina pierderii chivotului Domnului şi a morţii socrului şi a bărbatului ei.
22. Şi a zis ea: „S-a dus slava din Israel, căci s-a luat chivotul Domnului!“.