1. În vremea când Domnul a vrut să înalţe pe Ilie în vârtej de vânt la cer Ilie a plecat cu Elisei din Ghilgal.
2. Şi Ilie a zis către Elisei: „Stai aici, căci Dumnezeu mă trimite la Betel“. Iar Elisei a zis: „Cât este de adevărat că Domnul este viu şi cum este viu şi sufletul tău, tot aşa de adevărat este că nu te voi lăsa singur“. Și s-au dus amândoi la Betel.
3. Şi au ieşit fiii prorocilor cei din Betel la Elisei şi au zis către el: „Ştii oare că astăzi Domnul va să ridice pe stăpânul tău deasupra capului tău?“. Şi el a zis: „Ştiu şi eu, dar tăceţi!“.
4. Atunci Ilie a zis către el: „Elisei, rămâi aici, căci Domnul mă trimite la Ierihon“. Iar Elisei a zis: „Cât este de adevărat că Domnul este viu şi viu este şi sufletul tău, tot aşa de adevărat este că nu te voi lăsa singur!“.
5. Şi au venit amândoi la Ierihon. Atunci s-au apropiat fiii prorocilor cei din Ierihon de Elisei şi i-au zis: „Ştii oare că Domnul ia pe stăpânul tău şi-l înalţă deasupra capului tău?“. Şi el a răspuns: „Ştiu şi eu, dar tăceţi!“.
6. A zis Ilie: „Rămâi aici, căci Domnul mă trimite la Iordan!“. Iar Elisei a răspuns: „Cât este de adevărat că Domnul este viu şi cum este viu şi sufletul tău, tot aşa de adevărat este că nu te voi lăsa singur!“.
7. Şi s-au dus amândoi; s-au dus şi cincizeci din fiii prorocilor şi au stat deoparte în faţa lor, iar ei amândoi şedeau lângă Iordan.
8. Atunci, luând Ilie mantia sa şi strângând-o vălătuc, a lovit cu ea apa şi aceasta s-a strâns la dreapta şi la stânga şi au trecut ca pe uscat.
9. Iar după ce au trecut, a zis Ilie către Elisei: „Cere ce să-ţi fac, înainte de a fi luat de la tine“. Iar Elisei a zis: „Duhul care este în tine să fie îndoit în mine!“.
10. Răspuns-a Ilie: „Greu lucru ceri! Dar de mă vei vedea când voi fi luat de la tine, va fi aşa; iar de nu mă vei vedea, nu va fi“.
11. Pe când mergeau ei aşa pe drum şi grăiau, deodată s-a ivit un car şi cai de foc şi, despărţindu-i pe unul de altul, a ridicat pe Ilie în vârtej de vânt la cer.
12. Iar Elisei se uita şi striga: „Părinte, părinte, carul lui Israel şi caii lui!“. Şi apoi nu l-a mai văzut. Şi apucându-şi hainele le-a sfâşiat în două.
13. Apoi, apucând mantia lui Ilie, care căzuse de la acesta, s-a întors înapoi şi s-a oprit pe malul Iordanului.
14. Şi a luat mantia lui Ilie care căzuse de la acesta şi a lovit apa cu ea, zicând: „Unde este Domnul Dumnezeul lui Ilie?“. Şi lovind, apa s-a tras la dreapta şi la stânga şi a trecut Elisei.
15. Iar fiii prorocilor cei din Ierihon, văzându-l de departe, au zis: „Duhul lui Ilie s-a odihnit peste Elisei!“. Şi au ieşit înaintea lui şi i s-au plecat până la pământ, zicându-i:
16. „Iată, la noi, robii tăi, se află cincizeci de oameni voinici; să se ducă să caute pe stăpânul tău, poate l-a dus Duhul Domnului şi l-a aruncat pe vreun munte sau într-o vale“. Iar el a zis: „Să nu-i trimiteţi!“.
17. Ei însă au stăruit mult pe lângă el şi el, văzând că nu poate scăpa de ei, le-a zis: „Trimiteţi-i!“. Şi au trimis ei cincizeci de oameni şi au căutat trei zile şi nu l-au găsit;
18. Întorcându-se apoi aceia la el în Ierihon, unde rămăsese în vremea aceea, a zis către ei Elisei: „Nu v-am spus eu să nu vă duceţi?“.
19. Iar locuitorii cetăţii aceleia au zis către Elisei: „Iată aşezarea cetăţii acesteia este bună, după cum poate vedea şi stăpânul nostru, dar apa nu este bună şi pământul este neroditor“.
20. Şi el a zis: „Aduceţi-mi o oală nouă şi puneţi sare în ea!“.
21. Şi i-au adus şi a ieşit el la fântâna de apă şi, aruncând sarea în ea, a zis: „Aşa zice Domnul: Iată am făcut apa aceasta sănătoasă şi nu va mai pricinui nici vătămare, nici moarte, nici nerodire“.
22. Şi s-a făcut apa curată până astăzi, după cuvântul pe care l-a spus Elisei.
23. De acolo s-a dus el la Betel. Şi cum mergea pe drum, au ieşit din cetate nişte copii şi s-au apucat să râdă de al zicând: „Hai, pleşuvule, hai!“.
24. Iar el, întorcându-se şi văzându-i, i-a blestemat cu numele Domnului. Atunci, ieşind din pădure doi urşi, au sfâşiat din ei patruzeci şi doi de copii.
25. De aici Elisei s-a dus la muntele Carmelului, iar de acolo s-a întors în Samaria.