1. De-aș grăi în limbile oamenilor și ale îngerilor, dar dacă n-am iubire făcutu-m-am aramă sunătoare și chimval zăngănitor.
2. Și de-aș avea darul profeției și de-aș cunoaște toate tainele și toată știința și de-aș avea credința toată să pot muta și munții, dar dacă n-am iubire, nimic nu sunt.
3. Și toate averile mele de le-aș împărți și trupul meu de mi l-aș da să-l ardă, dar dacă n-am iubire, nimic nu-mi folosește.
4. Iubirea rabdă-ndelung; iubirea se dăruie, ea nu invidiază; ea nu se trufește, nu se îngâmfă;
5. ea nu se poartă cu necuviință, nu-și caută pe ale sale, nu se întărâtă, nu ține-n seamă răul,
6. nu se bucură de nedreptate, ci de adevăr se bucură;
7. pe toate le suferă, pe toate le crede, pe toate le nădăjduiește, pe toate le rabdă;
8. iubirea niciodată nu se trece. Fie ele profețiile: pieri-vor; fie ele limbile: înceta-vor; fie ea știința: pieri-va.
9. Că-n parte cunoaștem și-n parte profețim.
10. Dar când va veni ceea ce-i desăvârșit, atunci ceea ce-i în parte se va desființa.
11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, gândeam ca un copil, judecam ca un copil; dar când am devenit bărbat, le-am desființat pe cele ale copilului.
12. Căci acum vedem prin oglindă, ca-n ghicitură; dar atunci, față către față. Acum cunosc în parte; atunci însă deplin voi cunoaște, așa cum și eu deplin sunt cunoscut.
13. și acum rămân: credința, nădejdea, iubirea, acestea trei; dar cea mai mare din ele este iubirea.