1. Pavel, apostol al lui Hristos Iisus, prin vrerea lui Dumnezeu, și Timotei, fratele, Bisericii lui Dumnezeu celei din Corint, împreună cu toți frații care sunt în Ahaia:
2. Har vouă și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Iisus Hristos!
3. Binecuvântat este Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Părintele îndurărilor și Dumnezeul a toată mângâierea,
4. Cel ce ne mângâie pe noi în tot necazul nostru, pentru ca pe cei ce se află-n tot necazul să-i putem și noi mângâia prin mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu.
5. Că după cum prisosesc întru noi patimile lui Hristos, tot așa prisosește și mângâierea noastră prin Hristos.
6. Și dacă noi suferim necaz, aceasta-i pentru mângâierea și mântuirea voastră; iar dacă suntem mângâiați, aceasta-i pentru a voastră mângâiere, care vă întărește să îndurați cu răbdare aceleași suferințe pe care și noi le îndurăm.
7. Și neclintită-i nădejdea noastră pentru voi, știind că așa cum sunteți părtași suferințelor, tot astfel și mângâierii.
8. Căci nu voim, fraților, ca voi să nu știți de necazul nostru care ni s-a făcut în Asia; că peste măsură, peste puteri am fost îngreuiați, încât nu mai aveam nici o nădejde pentru viața noastră.
9. Dar noi întru noi înșine ne-am socotit osândiți la moarte, ca să nu ne punem încrederea în noi, ci în Dumnezeu Cel care-i învie pe cei morți,
10. Cel care ne-a izbăvit pe noi dintr-o moarte ca aceasta și ne izbăvește, și-n Care nădăjduim că încă ne va mai izbăvi,
11. dacă și voi ne veți ajuta prin rugăciune, pentru ca darul acesta primit de noi din partea multora, multora să le fie prilej de mulțumire pentru noi.
12. Căci lauda noastră aceasta este: mărturia conștiinței noastre că ne-am purtat în lume, și mai ales între voi, întru sfințenia și curăția care vin de la Dumnezeu, nu întru înțelepciune pământească, ci întru harul lui Dumnezeu.
13. Căci nu vă scriem nimic altceva decât ceea ce voi citiți și înțelegeți; și nădăjduiesc că ne veți înțelege pe de-a-ntregul,
14. după cum în parte ne-ați și înțeles, anume că noi suntem lauda voastră, așa cum și voi veți fi lauda noastră în ziua Domnului nostru Iisus.
15. Cu această încredințare plănuiam eu mai întâi să vin la voi, ca să aveți un al doilea har,
16. și pe la voi să trec în Macedonia, și din Macedonia să vin iarăși la voi, și de voi să fiu însoțit în Iudeea.
17. Așadar, dacă aceasta am plănuit, purtatu-m-am oare cu ușurință?; sau oare după trup plănuiesc eu ceea ce plănuiesc, așa încât la mine Da să fie în același timp Nu?
18. Pe credincioșia lui Dumnezeu, că vorba noastră către voi n-a fost Da-și-Nu,
19. căci Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, Cel propovăduit vouă prin noi – prin mine, prin Silvan și prin Timotei – n-a fost Da-și-Nu, ci-ntru El a fost numai Da;
20. căci toate făgăduințele lui Dumnezeu sunt Da întru El; de aceea prin El este din parte-ne Amin-ul, spre slavă lui Dumnezeu.
21. Iar Cel ce-n Hristos ne întărește pe noi împreună cu voi și ne-a uns este Dumnezeu,
22. Care și-a și pus pecetea pe noi și a dat arvuna Duhului în inimile noastre.
23. Dar eu Îl chem pe Dumnezeu ca martor asupra sufletului meu, că spre a vă cruța pe voi n-am venit încă în Corint.
24. Nu că am fi noi stăpâni pe credința voastră; suntem însă împreună-lucrători ai bucuriei voastre, căci voi vă țineți tari în credință.