1. Iată de ce, având noi această slujire după cum am fost miluiți, nu pierdem din curaj,
2. ci ne-am dezis de ascunzișurile rușinii, nu cu viclenie purtându-ne, nici poleind cuvântul lui Dumnezeu, ci dimpotrivă, prin arătarea adevărului făcându-ne cunoscuți oricărei conștiințe omenești în fața lui Dumnezeu.
3. Iar dacă și Evanghelia noastră este acoperită, ea este acoperită pentru cei ce pier,
4. în mijlocul cărora dumnezeul veacului acestuia a orbit mințile necredincioșilor, pentru ca ei să nu vadă lumina Evangheliei slavei lui Hristos, Cel care este chipul lui Dumnezeu.
5. Căci nu pe noi înșine ne propovăduim, ci pe Hristos Iisus Domnul; iar noi înșine suntem robii voștri de dragul lui Iisus.
6. Fiindcă Dumnezeu, Cel ce a zis: Strălucească din întuneric lumina!, El este Cel ce a strălucit în inimile noastre, pentru ca ele să fie luminate de cunoștința slavei lui Dumnezeu întru fața lui Hristos Iisus.
7. Comoara aceasta însă o avem în vase de lut, pentru ca această covârșitoare putere să fie aceea a lui Dumnezeu, și nu de la noi.
8. Noi întru toate suntem necăjiți, dar nu striviți; în stări fără ieșire, dar nu deznădăjduiți;
9. prigoniți, dar nu părăsiți; doborâți, dar nu nimiciți;
10. totdeauna purtând în trup mersul spre moarte al lui Iisus, așa ca și viața lui Iisus să se arate în trupul nostru.
11. Căci pururea noi, cei vii, suntem dați spre moarte din pricina lui Iisus, așa ca și viața lui Iisus să se arate în trupul nostru cel muritor.
12. Astfel că în noi lucrează moartea, iar în voi viața.
13. Dar având același duh al credinței – după cum este scris: Crezut-am, de aceea am grăit –, și noi credem; pentru aceea și grăim,
14. știind că Cel ce L-a înviat pe Domnul Iisus ne va învia și pe noi cu Iisus, și-mpreună cu voi ne va așeza alături de El.
15. Fiindcă toate de dragul vostru sunt, pentru ca harul, înmulțindu-se, prin mai mulți să facă prisos de mulțumită, spre slava lui Dumnezeu.
16. De aceea nu pierdem din curaj; dimpotrivă, chiar dacă omul nostru cel din afară se trece, cel dinlăuntru se înnoiește din zi în zi.
17. Căci o clipă ușoară de necaz trecător ne aduce nouă, din prisosință-n prisosință, veșnică plinătate de slavă,
18. nouă, celor ce nu privim la cele ce se văd, ci la cele ce nu se văd; fiindcă cele ce se văd sunt trecătoare, dar cele ce nu se văd sunt veșnice.