1. Fiindcă noi știm că dacă acest cort – locuința noastră pământească – se va desface, avem zidire de la Dumnezeu, casă nefăcută de mână, veșnică în ceruri.
2. Că-ntru aceasta și suspinăm, întru dorul de a ne îmbrăca pe deasupra cu locuința noastră cea din cer,
3. astfel încât, după ce vom fi fost îmbrăcați cu ea, să nu fim găsiți goi.
4. Că noi, cei ce suntem în cortul acesta, suspinăm îngreuiați, de vreme ce dorim nu să ne scoatem haina, ci pe deasupra să ne îmbrăcăm cu cealaltă, pentru ca ceea ce este muritor să fie înghițit de viață.
5. Iar Cel ce ne-a făcut spre aceasta este Dumnezeu, Carele ne-a dat nouă arvuna Duhului.
6. Așadar, întotdeauna plini de încredere și știind noi că petrecând în trup suntem departe de Domnul,
7. căci umblăm prin credință, nu prin vedere...,
8. avem încredere, și mai degrabă vrem să plecăm din trup și să petrecem lângă Domnul.
9. De aceea ne și străduim ca, fie că petrecem în trup, fie că plecăm din el, să-I fim bineplăcuți Lui.
10. Pentru că noi toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să primească după cele ce a făcut prin trup, ori bine, ori rău.
11. Cunoscând deci frica de Domnul, căutăm să-i înduplecăm pe oameni; lui Dumnezeu însă Îi suntem binecunoscuți; și nădăjduiesc că binecunoscuți suntem și-n conștiințele voastre.
12. Căci nu vă spunem din nou cine suntem, ci vă dăm vouă prilej să vă lăudați cu noi, ca să aveți ce răspunde acelora care se laudă cu ceea ce se vede și nu cu ceea ce este în inimă;
13. că dacă ne-am ieșit din fire, a fost pentru Dumnezeu; iar dacă suntem cumpăniți la minte, e pentru voi.
14. Căci dragostea lui Hristos ne ține, pe noi, cei ce socotim că dacă unul a murit pentru toți, iată că toți au murit.
15. Și El a murit pentru toți, pentru ca cei ce viază să nu mai vieze loruși, ci Aceluia Care pentru ei a murit și a înviat.
16. Așadar, de acum înainte noi pe nimeni nu-l mai cunoaștem după trup; chiar dacă L-am cunoscut pe Hristos după trup, acum nu-L mai cunoaștem astfel.
17. Prin urmare, dacă este cineva întru Hristos, el e făptură nouă: cele vechi au trecut, iată că toate au devenit noi.
18. Dar toate sunt de la Dumnezeu, Cel ce ne-a împăcat cu Sine prin Hristos și ne-a dat nouă slujirea împăcării.
19. Pentru că Dumnezeu era Cel ce întru Hristos împăca lumea cu Sine Însuși, nesocotindu-le lor greșalele și punând întru noi cuvântul împăcării.
20. Așadar, noi suntem purtători de cuvânt ai lui Hristos, ca și cum Dumnezeu ar îndemna prin noi. În numele lui Hristos vă rugăm: împăcați-vă cu Dumnezeu!
21. De dragul nostru L-a făcut El păcat pe Cel ce n-a cunoscut păcatul, pentru ca-ntru El să devenim noi dreptate a lui Dumnezeu.