1. O, de mi-ați răbda puțină nebunie! Dar îmi și răbdați.
2. Sunt gelos pe voi cu gelozia lui Dumnezeu, pentru că v-am logodit unui singur Bărbat: ca pe o fecioară neprihănită să vă înfățișez lui Hristos.
3. Dar mă tem ca nu cumva, precum șarpele a amăgit-o pe Eva prin viclenia lui, tot așa și gândurile voastre să se abată de la curăția și nevinovăția cea întru Hristos.
4. Că dacă veneticul vă propovăduiește un alt Iisus decât Cel pe Care L-am propovăduit noi, sau dacă primiți un alt duh decât Cel pe Care l-ați primit, sau altă evanghelie decât Aceea pe care ați primit-o, voi l-ați îngădui foarte bine.
5. Dar eu socotesc că-ntru nimic nu sunt mai prejos decât acești prea-foarte dintre apostoli.
6. Și chiar dacă sunt neiscusit în cuvânt, nu însă în știință; dimpotrivă, întru totul am arătat-o între voi toți.
7. Sau făcut-am oare un păcat că, smerindu-mă pe mine însumi pentru ca voi să vă înălțați, în dar v-am binevestit Evanghelia lui Dumnezeu?
8. Am prădat alte Biserici primind de la ele plată ca să vă slujesc pe voi. Și-n vreme ce eram la voi și-n lipsuri, nimănui nu i-am făcut supărare,
9. fiindcă lipsurile mele le-au împlinit cu prisosință frații veniți din Macedonia. Și-ntru toate m-am păzit să vă fiu povară, și mă voi păzi.
10. Pe adevărul lui Hristos care este-n mine, că lauda aceasta nu-mi va fi îngrădită în ținuturile Ahaiei!
11. De ce? Pentru că nu vă iubesc? Știe Dumnezeu.
12. Dar ceea ce fac, voi mai face, ca să tai prilejul celor ce ar pofti un prilej de-a fi găsiți aidoma nouă în ceea ce se laudă.
13. Pentru că unii ca aceștia sunt apostoli mincinoși, lucrători vicleni care-și iau chip de apostoli ai lui Hristos.
14. Și nu-i de mirare, de vreme ce însuși Satana își ia chip de înger al luminii;
15. așadar, nu-i mare lucru dacă și slujitorii lui își iau chip de slujitori ai dreptății; al căror sfârșit va fi după faptele lor.
16. O spun din nou: Să nu mă creadă cineva că sunt nebun; – iar de nu, luați-mă așa, ca pe un nebun, ca să mă laud și eu puțin –.
17. Ceea ce grăiesc, nu după Domnul grăiesc, ci ca întru nebunie, întru această stare de lăudăroșenie;
18. de vreme ce mulți se laudă după trup, mă voi lăuda și eu.
19. Pentru că voi bucuros îi răbdați pe cei nebuni, voi, cei ce sunteți înțelepți!
20. Căci răbdați dacă cineva vă robește, dacă vă înfulecă, dacă vă jefuiește, dacă vă privește cu semeție, dacă vă lovește peste față.
21. O spun spre rușinea noastră, ca și cum noi am fi fost slabi... Dar în orice ar îndrăzni cineva – o spun în nebunie –, voi îndrăzni și eu!:
22. Sunt ei evrei?: și eu sunt! sunt ei israeliți?: și eu sunt! sunt ei sămânța lui Avraam?: și eu sunt!;
23. slujitori ai lui Hristos? – nebunește vorbesc –: eu, mai mult decât ei! În osteneli, mai mult; în închisori, mai mult; sub lovituri, fără număr; la moarte, adeseori.
24. De cinci ori am primit de la iudei cele patruzeci de lovituri fără una;
25. de trei ori am fost bătut cu vergi; o dată, împroșcat cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte și o zi am petrecut în prăpastia mării;
26. în călătorii, adeseori; primejdii de la râuri, primejdii de la tâlhari, primejdii de la neamul meu, primejdii de la păgâni; primejdii-n cetăți, primejdii-n pustiu, primejdii pe mare, primejdii-ntre frații cei mincinoși!
27. În osteneală și-n trudă, deseori în privegheri, în foame și-n sete, deseori în posturi, în frig și-n golătate.
28. Lăsându-le deoparte pe cele din afară, ceea ce zilnic mă-mpresoară e grija pentru Bisericile toate.
29. Cine este slab și eu să nu fiu slab? Cine se poticnește și eu să nu ard?
30. Dacă trebuie să mă laud, cu slăbiciunile mele mă voi lăuda.
31. Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Iisus, Cel ce este binecuvântat în veci, știe că nu mint.
32. În Damasc, dregătorul regelui Areta păzea cetatea Damascului, ca să mă prindă,
33. dar printr-o fereastră-n zid m-au coborât într-un coș; și-am scăpat din mâinile lui.