1. Apoi, după paisprezece ani, m-am suit iarăși la Ierusalim cu Barnaba, luându-l cu mine și pe Tit.
2. M-am suit potrivit unei descoperiri; și le-am făcut arătare – dar în chip deosebit celor mai de seamă – despre Evanghelia pe care o propovăduiesc la neamuri, pentru ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar.
3. Dar nici Tit, care era cu mine și era elin, n-a fost silit să se taie-mprejur; –
4. dar din pricina fraților mincinoși care se strecuraseră să ne iscodească libertatea pe care o avem în Hristos Iisus, ca să facă din noi niște sclavi;
5. cărora însă noi nici măcar un ceas nu ne-am plecat cu supunere, pentru ca adevărul Evangheliei să rămână neclintit pentru voi.
6. Dar cei ce par a fi ceva – oricine-ar fi fost ei cândva, nu mă privește; Dumnezeu nu caută la fața omului –, cei ce par a fi ceva nu mi-au adăugat nimic,
7. ci dimpotrivă, văzând că mie mi-a fost încredințată Evanghelia pentru cei netăiați împrejur, după cum lui Petru pentru cei tăiați împrejur
8. – căci Cel ce a lucrat prin Petru în apostolia tăierii-mprejur a lucrat și prin mine la neamuri –
9. și cunoscând harul ce mi-a fost dat, Iacob și Chefa și Ioan, cei socotiți a fi stâlpi, ne-au dat mie și lui Barnaba mâna dreaptă în semn de părtășie, pentru ca noi să binevestim la neamuri, iar ei la cei tăiați împrejur,
10. numai să ne aducem aminte de săraci, ceea ce tocmai m-am și străduit să fac.
11. Dar când Chefa a venit în Antiohia, eu pe față i-am stat împotrivă, căci vrednic era de înfruntare.
12. Fiindcă înainte de a fi venit unii de la Iacob, el mânca împreună cu păgânii; dar când au venit aceia, el se ferea și se ținea deoparte, temându-se de cei din tăierea-mprejur.
13. Și-mpreună cu el s-au fățărnicit și ceilalți iudei, încât până și Barnaba a fost atras în fățărnicia lor.
14. Dar când eu am văzut că ei nu calcă drept, după adevărul Evangheliei, i-am zis lui Chefa, în fața tuturor: Dacă tu, care ești iudeu, trăiești ca păgânii și nu ca iudeii, de ce-i silești pe păgâni să trăiască precum iudeii?
15. Noi suntem din fire iudei, iar nu păcătoși dintre păgâni;
16. știind însă că omul nu se îndreptățește din faptele legii, ci numai prin credința în Iisus Hristos, am crezut și noi în Hristos Iisus, pentru ca din credința în Hristos să ne îndreptățim, iar nu din faptele legii; căci din faptele legii nimeni nu se va îndreptăți.
17. Dar dacă-n căutarea noastră de a ne îndreptăți în Hristos ne-am găsit și pe noi înșine păcătoși, este oare Hristos slujitor al păcatului? Ferească Dumnezeu!
18. Că dacă pe cele ce eu le-am dărâmat, pe acelea le zidesc la loc, mă adeveresc pe mine însumi călcător de poruncă.
19. Fiindcă eu prin lege i-am murit legii, pentru ca să-I trăiesc lui Dumnezeu:
20. m-am răstignit împreună cu Hristos; și nu eu sunt cel ce mai trăiesc, ci Hristos este Cel ce trăiește în mine; ceea ce trăiesc eu acum în trup, trăiesc întru credința în Fiul lui Dumnezeu, Cel ce m-a iubit și pe Sine Însuși S-a dat pentru mine.
21. Nu lepăd harul lui Dumnezeu; căci dacă dreptatea vine prin lege, atunci Hristos a murit în zadar.