1. Dar o spun: câtă vreme moștenitorul este copil, el întru nimic nu se deosebește de rob, deși e stăpân peste toate,
2. ci este sub epitropi și iconomi până la vremea rânduită de tatăl său.
3. Tot așa și noi: când eram copii, robiți eram sub stihiile lumii;
4. dar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub lege,
5. ca pe cei de sub lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea.
6. Și pentru că sunteți fii, Dumnezeu L-a trimis în inimile noastre pe Duhul Fiului Său care strigă: Avva, Părinte!
7. În felul acesta, tu nu mai ești rob, ci fiu; iar dacă ești fiu, ești și moștenitor al lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos.
8. Atunci însă, când voi nu-L cunoșteați pe Dumnezeu, slujeați celor ce prin firea lor nu sunt dumnezei;
9. dar acum, după ce L-ați cunoscut pe Dumnezeu – sau mai degrabă după ce ați fost cunoscuți de Dumnezeu –, cum de vă întoarceți din nou la stihiile cele slabe și sărace, cărora iarăși vreți să le slujiți ca mai-nainte?:
10. țineți zile și luni și anotimpuri și ani!...
11. Mă tem pentru voi, ca nu cumva să mă fi ostenit la voi în zadar.
12. Vă rog, fraților, fiți așa cum sunt eu, fiindcă și eu am fost așa cum sunteți voi. Nu mi-ați greșit cu nimic.
13. Dar voi știți că din pricina unei slăbiciuni a trupului v-am binevestit vouă întâia oară,
14. și voi nu mi-ați disprețuit încercarea care era în trupul meu, nici nu v-ați scârbit, ci m-ați primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe Hristos Iisus.
15. Unde este deci fericirea voastră? Căci vă mărturisesc că, de-ar fi fost cu putință, v-ați fi scos ochii voștri și mi i-ați fi dat mie.
16. Am ajuns deci vrăjmașul vostru pentru aceea că v-am spus adevărul?
17. Aceia vă râvnesc, dar nu cu gând bun; ci vor să vă despartă de mine ca să-i râvniți pe ei.
18. Bine este însă ca binele să-l râvniți întotdeauna, și nu numai atunci când sunt eu de față la voi.
19. O, copiii mei, pentru care sufăr iarăși durerile nașterii până ce Hristos va lua chip în voi!
20. Aș vrea acum să fiu la voi și să-mi schimb felul de a vorbi, că nu mai știu cum să vă iau!
21. Spuneți-mi voi, care vreți să fiți sub lege: nu auziți legea?
22. Căci scris este că Avraam a avut doi fii: unul dintr-o femeie roabă și altul din femeia liberă;
23. dar cel din femeia roabă s-a născut după trup, iar cel din femeia liberă s-a născut prin făgăduință.
24. Acestea sunt spuse ca alegorie; căci aceste femei sunt două testamente: unul e cel din muntele Sinai, care naște spre robie și care este Agar
25. – căci Agar este muntele Sinai în Arabia – și-i corespunde Ierusalimului de-acum, care este rob împreună cu copiii lui;
26. dar Ierusalimul-cel-de-sus e liber, cel ce este mama noastră.
27. Căci scris este: Veselește-te, tu, cea stearpă, tu, care nu naști! Izbucnește și strigă, tu, care nu ai durerile nașterii: că mulți sunt copiii celei părăsite, mai mulți decât ai celei care are bărbat.
28. Iar noi, fraților, potrivit lui Isaac suntem fii ai făgăduinței.
29. Dar precum atunci cel ce se născuse după trup îl prigonea pe cel ce se născuse după Duh, tot așa și acum.
30. Dar ce zice Scriptura?: Izgonește pe roabă și pe fiul ei, căci fiul roabei nu va moșteni împreună cu fiul celei libere.
31. Astfel că noi, fraților, nu suntem copii ai roabei, ci ai celei libere.