1. O, galateni fără minte, cine v-a vrăjit să nu dați crezare adevărului, voi, cei ce sub ochii voștri L-ați avut ca-ntr-o icoană pe Hristos răstignit?
2. Doar aceasta vreau să aflu de la voi: Prin faptele legii primit-ați voi Duhul, sau prin ascultarea credinței?
3. Atât de fără minte sunteți? După ce ați început în Duh, isprăviți acum în trup?
4. În zadar ați pătimit voi atâtea? – și de-ar fi doar în zadar!
5. Așadar, Cel ce vă dă vouă Duhul și face minuni la voi, oare pentru faptele legii le face, sau pentru că voi ați ascultat de chemarea credinței?;
6. așa cum Avraam a crezut în Dumnezeu și i s-a socotit lui aceasta ca dreptate,
7. să știți, prin urmare, că ei, cei născuți din credință, aceia sunt fii ai lui Avraam.
8. Iar Scriptura, prevăzând că prin credință îndreptățește Dumnezeu neamurile, mai dinainte i-a binevestit lui Avraam că întru tine se vor binecuvânta toate neamurile.
9. Prin urmare, cei ce sunt din credință se binecuvintează împreună cu credinciosul Avraam.
10. Căci toți cei ce sunt din faptele legii sunt sub blestem, că scris este: Blestemat este cel ce nu stăruie întru toate cele scrise în cartea Legii, ca să le facă.
11. Iar cum că prin lege nimeni nu se îndreptățește în fața lui Dumnezeu este lucru învederat, pentru că dreptul din credință va fi viu;
12. legea însă nu este din credință, dar cel ce va face acestea va fi viu prin ele.
13. Hristos ne-a răscumpărat din blestemul legii, devenind El blestem de dragul nostru; pentru că scris este: Blestemat este tot cel spânzurat pe lemn;
14. aceasta, pentru ca binecuvântarea lui Avraam să ajungă la neamuri întru Hristos Iisus, așa încât noi prin credință să primim făgăduința Duhului.
15. Fraților, ca un om grăiesc: chiar testamentul întărit al unui om, nimeni nu-l strică sau îi mai adaugă ceva.
16. Or, făgăduințele au fost rostite lui Avraam și Seminției sale. Nu se zice: și „semințiilor“ – ca de mai multe, ci ca de una singură: și Seminției tale, ceea ce înseamnă: Hristos.
17. Or, eu spun aceasta: Un testament mai dinainte întărit de Dumnezeu în Hristos, nu-l desființează legea care a venit după patru sute treizeci de ani, așa încât ea să desființeze făgăduința.
18. Că dacă moștenirea este din lege, atunci nu mai e din făgăduință; Dumnezeu însă prin făgăduință i-a dăruit lui Avraam moștenirea.
19. Atunci, ce este legea? Ea a fost adăugată din pricina călcărilor de lege, până când avea să vină Urmașul Căruia I s-a dat făgăduința; și a fost rânduită prin îngeri în mâna unui mijlocitor.
20. Mijlocitorul însă nu este al unuia singur, dar Dumnezeu este Unul.
21. Atunci, este legea împotriva făgăduințelor lui Dumnezeu? Doamne ferește! Că dacă s-ar fi dat o lege care să poată da viață, dreptatea ar veni, într-adevăr, din lege.
22. Dar Scriptura a închis totul sub păcat, pentru ca prin credința în Iisus Hristos făgăduința să fie dată celor ce cred.
23. Înainte însă de venirea credinței noi eram păziți sub lege, închiși fiind în vederea credinței care avea să se descopere;
24. așa că legea ne-a fost dată călăuză spre Hristos, pentru ca noi să ne îndreptățim prin credință;
25. iar dacă a venit credința, nu mai suntem sub călăuză.
26. Fiindcă toți sunteți fii ai lui Dumnezeu prin credința în Hristos Iisus.
27. Căci câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați îmbrăcat.
28. Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească și parte femeiască; pentru că voi toți una sunteți în Hristos Iisus.
29. Iar dacă voi sunteți ai lui Hristos, atunci sunteți odrasla lui Avraam, moștenitori după făgăduință.