Epistola întâia a Sfântului Apostol Petru

Capitolul3|Îndemnuri pentru soți.A suferi de dragul dreptății.
1. Asemenea și voi, femeilor, supuneți-vă bărbaților voștri, pentru ca, chiar dacă sunt unii care nu i se supun Cuvântului, ei în afara cuvântului să fie câștigați prin felul de a fi al femeilor lor,
2. prin aceea că văd mai îndeaproape felul vostru de a fi, curat întru frică.
3. Podoaba voastră să fie nu cea din afară: împletituri ale părului, cununițe de aur sau purtare de haine scumpe,
4. ci să fie ființa cea tainică a inimii, întru nestricăcioasa podoabă a duhului blând și liniștit, ceea ce e de mare preț înaintea lui Dumnezeu.
5. Că așa se împodobeau odinioară și sfintele femei care nădăjduiau în Dumnezeu și se supuneau bărbaților lor,
6. așa cum Sarra i se supunea lui Avraam numindu-l domn; ale cărei fiice deveniți voi, dacă faceți binele și nu vă temeți de nici o patimă.
7. Voi, bărbaților, de asemenea, duceți-vă căsnicia cu înțelegere, ca pe lângă o ființă mai slabă, femeia, căreia să-i dați partea ei de cinstire, ca unei împreună-moștenitoare a harului Vieții; în felul acesta, rugăciunile voastre nu vor cunoaște piedică.
8. În sfârșit, fiți toți într-un gând, compătimitori, iubitori de frați, mărinimoși, smeriți,
9. nerăsplătind răul cu rău sau ocara cu ocară, ci dimpotrivă, binecuvântând; că spre aceasta ați fost chemați: să moșteniți binecuvântarea.
10. Fiindcă cel ce vrea să iubească viața și să vadă zile bune, să-și înfrâneze limba de la rău și buzele sale să nu grăiască vicleșug;
11. să se îndepărteze de rău și să facă bine; să caute pacea și s-o urmeze;
12. căci ochii Domnului sunt peste cei drepți și urechile Lui spre rugăciunile lor; dar fața Domnului este-mpotriva celor ce fac rele.
13. Și cine vă va face vouă rău dacă voi sunteți râvnitori ai binelui?
14. Dar chiar dacă veți suferi de dragul dreptății, fericiți veți fi. De frica lor nu vă temeți și nici vă tulburați,
15. ci sfințiți-L pe Domnul, pe Hristos, în inimile voastre, și-ntotdeauna fiți gata să răspundeți oricui vă cere socoteală despre nădejdea voastră,
16. dar cu blândețe și teamă, având o conștiință curată, pentru ca în chiar ceea ce sunteți voi defăimați să se facă de rușine cei ce grăiesc de rău purtarea voastră cea bună întru Hristos.
17. Că-i mai bine să suferiți pentru facere de bine, dacă așa e voia lui Dumnezeu, decât pentru facere de rău.
18. Că și Hristos o singură dată a suferit moartea pentru păcate, El, Cel drept pentru cei nedrepți, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât în trup, dar viu făcut în duh,
19. întru care [duh] pogorându-Se, le-a propovăduit și duhurilor ținute-n închisoare,
20. celor ce odinioară fuseseră neascultătoare, atunci când îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu aștepta, în zilele lui Noe, pe durata pregătirii corăbiei în care puține suflete, anume opt, s-au mântuit prin apă.
21. Aceasta era prefigurarea botezului care vă mântuiește și pe voi astăzi: el nu e o ștergere a necurăției trupului, ci făgăduirea către Dumnezeu a conștiinței celei bune, prin învierea lui Iisus Hristos,
22. Cel ce este de-a dreapta lui Dumnezeu după ce S-a suit la cer, Căruia I se supun îngerii și Stăpâniile și Puterile.