1. Pentru aceea, o, omule, oricine-ai fi tu, cel care judeci, ești fără cuvânt de apărare: fiindcă în ceea ce pe altul îl judeci, pe tine însuți te osândești, căci aceleași lucruri le faci și tu, cel care judeci.
2. și noi știm că judecata lui Dumnezeu este după adevăr față de cei care fac unele ca acestea.
3. și tu, omule, cel care-i judeci pe cei ce fac unele ca acestea, dar le faci și tu, crezi oare că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?
4. Sau disprețuiești tu bogăția bunătății Lui și a îngăduinței și a îndelungii Lui răbdări?; nu știi tu că bunătatea lui Dumnezeu te duce la pocăință?
5. Dar după împietrirea ta și după inima ta nepocăită îți aduni mânie în ziua mâniei și a descoperirii dreptei judecăți a lui Dumnezeu,
6. Care-i va da fiecăruia după faptele lui:
7. viața veșnică celor ce prin stăruință-n faptă bună caută mărire, cinste și nestricăciune,
8. dar urgie și mânie iubitorilor de ceartă, care nu se supun adevărului, ci nedreptății i se supun:
9. necaz și strâmtorare peste tot sufletul omului care face răul, al iudeului mai întâi, și al elinului;
10. dar mărire, cinste și pace oricui face binele: iudeului mai întâi, și elinului.
11. Căci la Dumnezeu nu există părtinire!
12. Așadar, câți au păcătuit fără lege, fără lege vor și pieri; iar câți au păcătuit sub lege, prin lege vor fi judecați.
13. Pentru că nu cei ce aud legea sunt drepți înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea, aceia se vor îndreptăți.
14. Căci când păgânii, care nu au lege, din fire fac cele ale legii, ei fără să aibă lege își sunt loruși lege;
15. ei arată fapta legii scrisă în inimile lor prin mărturia conștiinței și prin judecățile lor, care îi învinovățesc sau chiar îi apără
16. în ziua când, potrivit Evangheliei mele, Dumnezeu va judeca, prin Iisus Hristos, cele ascunse ale oamenilor.
17. Dar dacă tu te numești iudeu și te reazemi pe lege și te lauzi cu Dumnezeu
18. și-I cunoști voia și, învățat fiind de lege, știi să deslușești deosebirile,
19. dacă tu te crezi pe tine călăuză orbilor, lumină celor ce sunt în întuneric,
20. povățuitor celor fără minte, învățător celor nevârstnici, ca unul care ai în lege dreptarul cunoștinței și al adevărului,
21. așadar tu, cel care-l înveți pe altul, pe tine însuți nu te înveți?; tu, cel ce propovăduiești: Să nu furi!, furi?;
22. tu, cel ce zici: Să nu săvârșești adulter!, săvârșești adulter?; tu, cel care urăști idolii, le jefuiești templele?;
23. tu, cel ce te lauzi cu legea, Îl necinstești pe Dumnezeu prin călcarea legii?...
24. Că din pricina voastră este numele lui Dumnezeu blasfemiat între neamuri, așa cum este scris.
25. Căci tăierea-mprejur folosește numai dacă păzești legea; dar dacă ești călcător de lege, tăierea ta-mprejur a devenit netăiere-mprejur.
26. Prin urmare, dacă cel netăiat împrejur păzește poruncile legii, oare netăierea lui împrejur nu va fi socotită ca tăiere-mprejur?
27. Iar cel din fire netăiat împrejur, dar împlinitor al legii, oare nu te va judeca el, pe tine, cel ce, având litera [legii] și tăierea-mprejur, ești călcător de lege?
28. Pentru că nu cel ce se arată pe dinafară e iudeu, nici cea arătată-n trup pe dinafară este tăiere-mprejur;
29. ci iudeul este cel dintru ascuns, iar tăiere-mprejur este aceea a inimii, în duh, nu în literă; lauda lui nu este de la oameni, ci de la Dumnezeu.