1. Atunci, care este întâietatea iudeului?; sau care este folosul tăierii-mprejur?:
2. Mare-n toate privințele. Mai întâi, pentru că lor li s-au încredințat cuvintele lui Dumnezeu.
3. și ce dacă unii n-au fost credincioși? Oare necredincioșia lor va desființa credincioșia lui Dumnezeu?
4. Să nu fie!, ci fie Dumnezeu socotit adevărat, iar tot omul, mincinos, așa cum este scris: Ca Tu să Te îndreptățești întru cuvintele Tale și Tu să biruiești atunci când vei face judecata.
5. Iar dacă nedreptatea noastră învederează dreptatea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva este nedrept Dumnezeu Care aduce mânia? - Vorbesc ca un om.
6. Să nu fie! Atunci, cum va judeca Dumnezeu lumea?
7. Că dacă prin minciuna mea a prisosit adevărul lui Dumnezeu spre slava Lui, pentru ce dar mai sunt și eu judecat ca păcătos?
8. Și de ce n-am face răul ca să vină binele?; așa cum suntem noi defăimați și cum spun unii că zicem noi? Osânda acestora este dreaptă.
9. Atunci, ce? Avem noi vreo întâietate? Nicidecum; căci, ceva mai înainte, noi i-am învinuit și pe iudei și pe elini, că toți sunt sub păcat,
10. așa cum este scris: Nimeni nu este drept, nu e nici unul;
11. nu-i cine să-nțeleagă, nu-i cin-să-L caute pe Dumnezeu;
12. toți s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut. Nu-i cin-să facă binele, nu, nu-i nici măcar unul.
13. Mormânt deschis e gâtlejul lor; cu limbile lor au viclenit; venin de aspidă-i sub buzele lor;
14. de blestem li-i gura plină, și de amărăciune;
15. grabnice le sunt picioarele să verse sânge;
16. pustiire și nenorocire sunt în căile lor,
17. și calea păcii n-au cunoscut-o,
18. nu-i frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor.
19. Noi știm însă că cele câte le spune legea, le spune celor ce sunt sub lege, așa ca orice gură să fie închisă și ca toată lumea să fie vinovată în fața lui Dumnezeu.
20. Pentru că din faptele legii nimeni nu se va îndreptăți în fața Lui, de vreme ce prin lege vine cunoștința păcatului.
21. Acum însă dreptatea lui Dumnezeu s-a arătat în afara legii, de lege și de profeți fiind mărturisită,
22. dar dreptate a lui Dumnezeu prin credința în Iisus Hristos, pentru toți cei ce cred – fiindcă nu există deosebire,
23. de vreme ce toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu –,
24. cei ce în dar se îndreptățesc cu harul Său prin răscumpărarea cea întru Hristos Iisus,
25. pe Care Dumnezeu L-a rânduit jertfă, curățire prin credința în sângele Lui, ca să-și arate dreptatea – prin aceea că a trecut cu vederea păcatele făcute înainte
26. întru îngăduința lui Dumnezeu – ca să-și arate dreptatea în vremea de acum, spre a fi El drept și îndreptățindu-l pe cel din credința în Iisus.
27. Așadar, unde e lauda? A fost înlăturată. Prin care lege?: a faptelor? Nu, ci prin legea credinței.
28. Căci socotim că prin credință se va îndreptăți omul, fără faptele legii.
29. Oare Dumnezeu este numai al iudeilor? Nu este El și Dumnezeul păgânilor? Da, și al păgânilor!,
30. fiindcă unul este Dumnezeu, Cel ce din credință îi va îndreptăți pe cei tăiați împrejur și prin credință pe cei netăiați împrejur.
31. Desființăm deci noi legea prin credință? Ferească Dumnezeu! Dimpotrivă, întărim legea.