1. Vrednic de crezare este cuvântul: De poftește cineva episcopie, bun lucru dorește.
2. Trebuie însă ca episcopul să fie fără prihană, bărbat al unei singure femei, veghetor asupră-și, măsurat, cuviincios, primitor de străini, destoinic să-i învețe pe alții,
3. nu bețiv, nu bătăuș, ci potolit, nu certăreț, nu iubitor de argint,
4. bine chivernisindu-și casa lui, avându-și copiii ascultători cu toată bunăcuviința
5. – că dacă cineva nu știe să-și rânduiască propria sa casă, cum va purta grijă de Biserica lui Dumnezeu? –;
6. să nu fie de curând botezat, ca nu cumva, orbit de trufie, să cadă în osânda diavolului.
7. Dar trebuie să aibă mărturie bună de la cei din afară, ca nu cumva să cadă în ocară și-n cursa diavolului.
8. Diaconii, de asemenea, să fie cuviincioși, nu vorbind în doi peri, nu dedați la vin mult, nu agonisitori de câștig rușinos,
9. păstrând taina credinței în cuget curat.
10. Dar și aceștia să fie mai întâi puși la încercare; apoi să fie făcuți diaconi, dacă sunt fără prihană.
11. Femeile, de asemenea, să fie veghetoare asupră-le, nu clevetitoare, cumpătate, credincioase întru toate.
12. Diaconul să fie bărbat al unei singure femei, să-și chivernisească bine casa și pe copiii săi.
13. Fiindcă cei ce-și fac bine slujba, rang bun își dobândesc și mult curaj în credința cea întru Hristos Iisus.
14. Pe acestea ți le scriu nădăjduind să vin la tine cât de curând;
15. dar dacă zăbovesc, să știi cum trebuie să te porți în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului-Celui-Viu, stâlp și temelie a adevărului.
16. Și-ntr-adevăr, mare este taina credinței celei bune: Fost-a El arătat în trup, îndreptățit în Duh, văzut de îngeri, propovăduit între neamuri, crezut în lume, înălțat întru slavă.