1. Pe cel bătrân să nu-l înfrunți, ci să-l îndemni ca pe un părinte; pe cei mai tineri, ca pe frați;
2. pe femeile bătrâne, ca pe mame; pe cele tinere, ca pe surori, în toată curăția.
3. Pe văduve cinstește-le, pe cele cu adevărat văduve.
4. Iar dacă o văduvă are copii sau nepoți, ei să se învețe mai întâi să-și dovedească evlavia față de propria lor familie și să-și răsplătească părinții, fiindcă bun este lucrul acesta și primit înaintea lui Dumnezeu.
5. Cea cu adevărat văduvă și rămasă singură și-a pus nădejdea-n Dumnezeu și stăruiește-n cereri și-n rugăciuni noaptea și ziua;
6. iar cea care trăiește-n desfătări, deși trăiește, e moartă.
7. Poruncește-le și aceasta, pentru ca ele să fie la adăpost de orice învinuire.
8. Dacă însă cineva nu poartă grijă de ai săi, și mai ales de cei din casa lui, acela s-a lepădat de credință și e mai rău decât un necredincios.
9. Pentru ca o văduvă să fie înscrisă ca atare, ea trebuie să aibă cel puțin șaizeci de ani, să fi fost femeia unui singur bărbat,
10. să aibă mărturie pentru faptele ei frumoase: dacă a crescut copii, dacă i-a ospețit pe cei străini, dacă a spălat picioarele sfinților, dacă i-a ajutat pe cei strâmtorați, dacă s-a dăruit pe sine întregii fapte bune.
11. Dar pe văduvele tinere îndepărtează-le; că atunci când dorințele le abat de la Hristos, vor să se mărite
12. și osândă-și iau asupră-le, pentru că și-au călcat credința cea dintâi;
13. în același timp însă, leneșe fiind, se învață să umble din casă-n casă; și nu numai că sunt leneșe, dar sunt și guralive și iscoditoare, vorbind ce nu trebuie.
14. Așadar, eu vreau ca văduvele tinere să se mărite, să aibă copii, să-și vadă de casă și să nu-i dea potrivnicului nici un prilej de ocară;
15. că unele s-au și abătut pe urmele Satanei.
16. Dacă un credincios sau o credincioasă are [în îngrijire] văduve, să le stea într-ajutor, pentru ca Biserica să nu fie împovărată, ci să le ajute pe cele cu adevărat văduve.
17. Preoții care cârmuiesc bine să se învrednicească de îndoită cinste, mai ales cei ce se ostenesc cu cuvântul și cu învățătura;
18. că zice Scriptura: Să nu legi gura boului care treieră; și: Vrednic este lucrătorul de plata sa.
19. Pâră împotriva preotului să nu primești, fără numai de la doi sau trei martori.
20. Pe cei ce păcătuiesc mustră-i de față cu toți, pentru ca și ceilalți să aibă teamă.
21. În fața lui Dumnezeu și a lui Iisus Hristos și a îngerilor celor aleși te conjur ca pe acestea să le păzești fără gând precumpănit, nimic făcând cu părtinire.
22. Nu-ți pune degrabă mâinile peste nimeni, nici nu te face părtaș la păcatele altora. Păstrează-te curat.
23. De acum nu bea numai apă, ci folosește puțin vin, din pricina stomacului tău și a deselor tale slăbiciuni.
24. Păcatele unor oameni sunt învederate, mergând înaintea lor la judecată; ale altora însă se ivesc după ea.
25. Tot așa și faptele cele bune sunt învederate, iar cele ce sunt altfel nu pot fi ascunse.