1. Pentru că mulți au încercat să alcătuiască o istorisire a faptelor ce s-au adeverit printre noi,
2. așa cum ni le-au predat cei care dintru-nceput le-au văzut și au fost slujitori ai Cuvântului,
3. tot astfel și eu, după ce pe toate le-am urmărit de la-nceput cu de-amănuntul, m-am gândit că e bine să ți le scriu pe rând, Preaputernice Teofile,
4. pentru ca tu să cunoști temeinicia învățăturilor pe care le-ai primit.
5. Fost-a în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot cu numele Zaharia, din ceata preoțească a lui Abia; iar femeia lui era din fiicele lui Aaron și numele ei era Elisabeta.
6. Și amândoi erau drepți înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile și rânduielile Domnului.
7. Și nu aveau copii, deoarece Elisabeta era stearpă și amândoi erau înaintați în zilele lor.
8. Și a fost că pe când Zaharia slujea înaintea lui Dumnezeu în rândul cetei sale,
9. după rânduiala preoției i-au ieșit sorții să intre în templul Domnului și să tămâieze.
10. Iar la ceasul tămâierii toată mulțimea poporului era afară, rugându-se.
11. Și îngerul Domnului i s-a arătat stând de-a dreapta altarului tămâierii.
12. Și, văzându-l, Zaharia s-a tulburat și frică a căzut peste el.
13. Iar îngerul i-a grăit: „Nu te teme, Zaharia, fiindcă rugăciunea ți-a fost ascultată și Elisabeta, femeia ta, îți va naște un fiu și-i vei pune numele Ioan.
14. Și-ți va fi el bucurie și veselie, și mulți se vor bucura de nașterea lui.
15. Că mare va fi el înaintea Domnului; nici vin și nici băutură tare nu va bea, și încă din pântecele mamei sale se va umple de Duh Sfânt;
16. Și pe mulți din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul, Dumnezeul lor;
17. Și Lui îi va merge el înainte cu duhul și cu puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinților spre copii și pe cei neascultători la înțelepciunea drepților, ca să-i gătească Domnului popor pregătit“.
18. Și a zis Zaharia către înger: „După ce voi cunoaște aceasta? Că eu sunt bătrân, iar femeia mea, înaintată în zilele ei“.
19. Și răspunzând îngerul, i-a zis: „Eu sunt Gavriil, cel ce stă în fața lui Dumnezeu. Și sunt trimis să grăiesc către tine și să-ți binevestesc acestea.
20. Și pentru că n-ai crezut în cuvintele mele, care se vor plini la vremea lor, iată vei fi mut și nu vei putea vorbi până-n ziua când vor fi acestea“.
21. Și poporul îl aștepta pe Zaharia și se mira că întârzie în templu.
22. Și când a ieșit, nu putea să vorbească. Și ei au înțeles că vedenie a văzut în templu; și el le făcea semne și a rămas mut.
23. Și când s-au împlinit zilele slujirii lui, s-a dus la casa sa.
24. Iar după aceste zile, Elisabeta, femeia lui, a zămislit; și vreme de cinci luni s-a tăinuit, zicându-și:
25. „Că așa mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să-mi ridice ocara de printre oameni“.
26. Iar în a șasea lună, trimis a fost de la Dumnezeu îngerul Gavriil într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret,
27. la o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria.
28. Și intrând îngerul la dânsa, i-a zis: „Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei!“
29. Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui și cugeta: „Ce fel de închinare poate fi aceasta?...“.
30. Și îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie, fiindcă ai aflat har la Dumnezeu.
31. Și iată-n pântecele tău vei zămisli și vei naște Fiu și numele Lui îl vei chema Iisus.
32. Acesta mare va fi și Fiul Celui-Preaînalt Se va chema și Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, părintele Său,
33. Și va împărăți peste casa lui Iacob în veci și împărăția Lui nu va avea sfârșit“.
34. Și a zis Maria către înger: „Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu știu de bărbat?“
35. Și răspunzând îngerul, i-a zis: „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine și puterea Celui-Preaînalt te va umbri; pentru aceea și Sfântul Care Se va naște din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema.
36. Și iată, Elisabeta, rudenia ta, a zămislit și ea fiu la bătrânețea ei, și aceasta este a șasea lună pentru ea, cea numită stearpă.
37. Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputință“.
38. Iar Maria a zis: „Iată, roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!“ și îngerul a plecat de la dânsa.
39. Și în zilele acelea, sculându-se Maria, s-a dus în grabă în ținutul muntos, într-o cetate a lui Iuda,
40. Și a intrat în casa lui Zaharia și i s-a închinat Elisabetei.
41. Iar când a auzit Elisabeta închinarea Mariei, săltat-a pruncul în pântecele ei și s-a umplut Elisabeta de Duh Sfânt,
42. Și a strigat cu glas mare și a zis: „Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău.
43. Și de unde mie aceasta, să vină la mine maica Domnului meu?
44. Că iată, de cum a ajuns glasul închinării tale la urechile mele, săltat-a pruncul de bucurie în pântecele meu.
45. Și fericită este aceea care a crezut că se vor plini cele spuse ei de la Domnul“.
46. Și a zis Maria: „Mărește, suflete al meu, pe Domnul,
47. Și să se bucure duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu,
48. că El a căutat spre smerenia roabei Sale; că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile;
49. că mi-a făcut mie mărire Cel-Puternic – și sfânt e numele Lui –
50. și mila Lui în neam și în neam spre cei ce se tem de El.
51. Făcut-a faptă tare cu brațul Său, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor;
52. coborât-a pe cei puternici de pe tronuri și i-a înălțat pe cei smeriți,
53. pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăți, iar pe cei bogați i-a scos afară cu mâinile goale.
54. Sprijinit-a pe Israel, sluga Sa, ca să-I pomenească mila,
55. așa cum le-a grăit părinților noștri, lui Avraam și seminției lui până-n veac“.
56. Și a rămas Maria împreună cu ea ca la trei luni; și s-a întors la casa ei.
57. Iar Elisabetei i s-a împlinit vremea să nască și a născut un fiu.
58. Și au auzit vecinii și rudele ei că Domnul și-a mărit mila față de ea; și cu ea se bucurau împreună.
59. Și a fost că în ziua a opta au venit să-l taie-mprejur pe prunc; și voiau să-l numească Zaharia, cu numele tatălui său.
60. Și răspunzând, mama sa a zis: „Nu!; ci Ioan se va chema“.
61. Și au zis către ea: „În rudenia ta nu e nimeni care să se cheme cu numele acesta...“.
62. Și i-au făcut semn tatălui său, cum ar vrea el să fie numit.
63. Și cerând o tăbliță, el a scris: „Numele lui este Ioan“. Și toți s-au mirat.
64. Și îndată gura și limba i s-au deschis; și vorbea, binecuvântând pe Dumnezeu.
65. Și frică i-a cuprins pe toți vecinii lor; și despre lucrurile acestea s-a vorbit în tot ținutul muntos al Iudeii.
66. Și toți cei ce le-au auzit le puneau în inima lor, zicând: „Ce va fi oare copilul acesta?“... Că și mâna Domnului era cu el.
67. Și Zaharia, tatăl său, s-a umplut de Duh Sfânt și a profețit, zicând:
68. „Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, că și-a cercetat poporul și l-a răscumpărat;
69. Și putere mântuitoare ne-a ridicat din casa lui David, sluga Sa,
70. așa cum a grăit prin gura sfinților Săi profeți din veac,
71. mântuire de vrăjmașii noștri și din mâna tuturor celor ce ne urăsc,
72. să facă milă cu părinții noștri și să-și amintească de legământul Său cel sfânt,
73. de jurământul cu care i S-a jurat lui Avraam, părintele nostru;
74. fiind noi astfel izbăviți din mâna vrăjmașilor, să ne dea nouă ca, fără frică,
75. În fața Lui să-I slujim în sfințenie și-n dreptate în toate zilele vieții noastre.
76. Iar tu, pruncule, profet al Celui-Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feței Domnului ca să-I gătești căile,
77. să-i dai poporului Său cunoștința mântuirii întru iertarea păcatelor lor,
78. prin milostivirea milei Dumnezeului nostru, cu care Răsăritul-cel-de-Sus ne-a cercetat.
79. Ca să-i lumineze pe cei ce șed în întuneric și în umbra morții și să îndrepte picioarele noastre pe calea păcii“.
80. Iar copilul creștea și se întărea cu duhul. Și a fost în pustie până în ziua arătării lui către Israel.