1. Iar în ziua cea dintâi de după sâmbătă, foarte de dimineață, ele au venit la mormânt aducând miresmele pe care le pregătiseră.
2. Și au găsit piatra răsturnată de pe mormânt;
3. dar, odată intrate, trupul Domnului Iisus nu l-au găsit.
4. Și a fost că-n timp ce ele erau nedumerite de aceasta, iată că-n fața lor au stat doi bărbați în veșminte strălucitoare.
5. Și cum ele, înfricoșându-se, și-au plecat fețele la pământ, ei le-au zis: „De ce pe Cel-Viu îl căutați între cei morți?;
6. nu aici este, ci a înviat. Aduceți-vă aminte cum v-a vorbit pe când era încă în Galileea,
7. zicând că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoși și să fie răstignit, dar a treia zi să învie“.
8. Și ele și-au adus aminte de cuvintele Lui.
9. Și întorcându-se de la mormânt, pe toate acestea le-au vestit celor unsprezece și tuturor celorlalți.
10. Iar cele ce spuneau acestea către apostoli erau Maria Magdalena și Ioana și Maria lui Iacob și celelalte împreună cu ele.
11. Dar aceste cuvinte au părut înaintea lor ca o scrânteală și nu le-au crezut.
12. Iar Petru s-a ridicat și a alergat la mormânt; și aplecându-se, a văzut giulgiurile singure odihnindu-se. Și a plecat, mirându-se în sine de ceea ce se petrecuse.
13. Și iată că-n aceeași zi doi dintre ei mergeau la un sat care era departe de Ierusalim ca la șaizeci de stadii, al cărui nume era Emaus.
14. Și ei vorbeau între ei despre toate întâmplările acestea.
15. Și a fost că-n timp ce vorbeau și se întrebau între ei, Iisus însuși, apropiindu-Se, mergea împreună cu ei.
16. Dar ochii lor erau ținuți ca să nu-L cunoască.
17. Și El le-a zis: „Ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbați între voi mergând?“ Iar ei s-au oprit și erau triști.
18. Și răspunzând unul cu numele Cleopa, I-a zis: „Oare numai tu singur ești străin în Ierusalim și nu știi cele ce s-au întâmplat în el zilele acestea?“
19. Și El le-a zis: „Care?“ Iar ei I-au răspuns: „Cele despre Iisus Nazarineanul, care era profet puternic în faptă și-n cuvânt înaintea lui Dumnezeu și a întregului popor;
20. cum L-au osândit la moarte arhiereii și mai-marii noștri și L-au răstignit.
21. Iar noi nădăjduiam că El este Cel ce avea să izbăvească pe Israel; și totuși astăzi este a treia zi de când s-au petrecut acestea.
22. Ci și niște femei de-ale noastre ne-au înspăimântat; ducându-se de dimineață la mormânt
23. Și neaflându-I trupul, au venit zicând că vedenie de îngeri au văzut, care le-au spus că este viu.
24. Iar unii dintre noi s-au dus la mormânt și au găsit așa cum și femeile spuseseră, dar pe El nu L-au văzut“.
25. Și El le-a zis: „O, nepricepuților, și cu inima zăbavnici a crede-n toate câte-au spus profeții!
26. Nu trebuia oare ca Hristos să pătimească acestea și să intre-ntru slava Sa?“
27. Și, începând de la Moise și de la toți profeții, le-a tâlcuit din toate Scripturile cele despre El.
28. Și s-au apropiat de satul unde se duceau, iar El Se făcea că merge mai departe.
29. Dar ei îl rugau stăruitor, zicând: „Rămâi cu noi, că e spre seară și s-a plecat ziua“. Și a intrat să rămână cu ei.
30. Și a fost că-n timp ce stătea împreună cu ei la masă, luând pâinea a binecuvântat și, frângând, le-a dat.
31. Și s-au deschis ochii lor și L-au cunoscut; dar El li S-a făcut nevăzut.
32. Și au zis unul către altul: „Oare nu ardea-ntru noi inima noastră când ne vorbea pe cale și-n timp ce ne tâlcuia Scripturile?“
33. Și-n ceasul acela sculându-se s-au întors la Ierusalim și I-au găsit adunați pe cei unsprezece și pe cei ce erau împreună cu ei,
34. care ziceau că Domnul cu adevărat a înviat și I s-a arătat lui Simon.
35. Și ei au povestit cele petrecute pe cale și cum a fost El cunoscut de ei întru frângerea pâinii.
36. Și pe când vorbeau ei acestea, El a stat în mijlocul lor și le-a zis: „Pace vouă!“
37. Iar ei, înspăimântându-se și înfricoșându-se, credeau că văd duh.
38. Și El le-a zis: „De ce sunteți tulburați și pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră?
39. Vedeți mâinile Mele și picioarele Mele, că Eu însumi sunt; pipăiți-Mă și vedeți că duhul nu are carne și oase așa cum Mă vedeți pe Mine că am“.
40. Și zicând acestea, le-a arătat mâinile și picioarele.
41. Și lor, celor încă necrezând de bucurie și minunându-se, El le-a zis: „Aveți aici ceva de mâncare?“
42. Iar ei I-au dat o bucată de pește fript și dintr-un fagure de miere.
43. Și, luând, a mâncat în fața lor.
44. Și le-a zis: „Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am grăit pe când încă eram împreună cu voi, că toate cele scrise despre Mine în legea lui Moise, în profeți și în psalmi trebuie să se plinească“.
45. Atunci le-a deschis mintea ca să-nțeleagă Scripturile.
46. Și le-a zis că așa este scris și că așa trebuia să pătimească Hristos și a treia zi să învie din morți
47. și întru numele Său să se propovăduiască pocăința și iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim.
48. „Voi sunteți martorii acestora.
49. Și iată, Eu trimit peste voi făgăduința Tatălui Meu; voi însă rămâneți în cetate până ce vă veți îmbrăca cu putere de sus“.
50. Și i-a dus afară până spre Betania și, ridicându-și mâinile, i-a binecuvântat.
51. Și a fost că-n timp ce-i binecuvânta, S-a depărtat de ei și S-a înălțat la cer.
52. Iar ei, închinându-I-se, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare.
53. Și-n toată vremea erau în templu, lăudând și binecuvântând pe Dumnezeu. Amin.