1. Și sculându-se toată mulțimea acestora, L-au dus în fața lui Pilat.
2. Și au început să-L pârască, zicând: „Pe acesta l-am găsit răzvrătind neamul nostru și împiedicându-l să dea dajdie cezarului și zicând că el este Hristos împărat“.
3. Iar Pilat L-a întrebat, zicând: „Ești tu împăratul Iudeilor?“ Iar El, răspunzând, a zis: „Tu o spui“.
4. Iar Pilat a zis către arhierei și către mulțime: „Nu găsesc nici o vină în omul acesta“.
5. Dar ei stăruiau, zicând că El întărâtă poporul învățând prin toată Iudeea, începând din Galileea până aici.
6. Iar când Pilat a auzit aceasta, a întrebat dacă omul este galileean.
7. Și aflând că este sub stăpânirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care era și el în Ierusalim în acele zile.
8. Iar Irod, văzându-L pe Iisus, s-a bucurat foarte, că de multă vreme dorea să-L vadă, fiindcă auzise de El și nădăjduia să vadă vreo minune săvârșită de El.
9. Și I-a pus întrebări în vorbe multe, dar El nu i-a răspuns nimic.
10. Și arhiereii și cărturarii erau de față, învinuindu-L cu înverșunare.
11. Iar Irod, împreună cu ostașii săi, batjocorindu-L și luându-L în râs, L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare și L-a trimis înapoi la Pilat.
12. Și în chiar ziua aceea Irod și Pilat s-au făcut prieteni unul cu altul, că mai-nainte erau dușmani unul altuia.
13. Iar Pilat, chemând arhiereii și căpeteniile și poporul,
14. a zis către ei: „Pe omul acesta l-ați adus la mine ca pe unul ce răzvrătește poporul; și iată că eu, cercetându-l în fața voastră, în omul acesta n-am găsit nici o vină din cele pe care voi le aduceți împotrivă-i;
15. Și nici Irod, căci l-a trimis îndărăt la noi. Și iată, El n-a săvârșit nimic vrednic de moarte.
16. Așadar, după ce-i voi da o pedeapsă, îl voi elibera“.
17. Și el trebuia ca de praznic să le elibereze un vinovat.
18. Dar ei cu toții au strigat, zicând: „Ia-l pe acesta și eliberează-ne pe Baraba!“ –
19. care era aruncat în temniță pentru o răscoală făcută în cetate și pentru omor.
20. Iar Pilat, vrând să-L elibereze pe Iisus, le-a vorbit din nou,
21. dar ei strigau, zicând: „Răstignește-l! Răstignește-l!...“.
22. Iar el le-a zis a treia oară: „Ce rău a făcut acesta? N-am găsit în el nici o vină vrednică de moarte. Așadar, după ce-i voi da o pedeapsă, îl voi elibera“.
23. Dar ei stăruiau, cerând cu strigăte mari să fie răstignit; și strigătele lor au biruit.
24. Și Pilat a hotărât să li se-mplinească cererea.
25. Și le-a eliberat pe cel aruncat în temniță pentru răscoală și omor, pe care-l cereau ei, iar pe Iisus L-a dat la voia lor.
26. Și pe când îl duceau, au pus mâna pe un oarecare Simon Cireneul, care venea de la țarină, și i-au pus crucea, ca s-o ducă-n urma lui Iisus.
27. Și-L urmau mulțime multă de popor și femei care se băteau în piept și-L plângeau.
28. Și întorcându-Se către ele, le-a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeți pe Mine, ci pe voi plângeți-vă și pe copiii voștri.
29. Că iată, vin zile-n care vor zice: Fericite sunt cele sterpe și pântecele care n-au născut și sânii care n-au alăptat!
30. Atunci vor începe să spună munților: Cădeți peste noi!, și dealurilor: Acoperiți-ne!
31. Că dacă fac acestea cu lemnul verde, cu cel uscat ce va fi?“
32. Și alți doi erau duși, făcători de rele, ca să fie omorâți împreună cu El.
33. Și când au ajuns la locul ce se cheamă Al-Căpățânii, L-au răstignit acolo, pe El și pe făcătorii de rele, unul de-a dreapta și altul de-a stânga.
34. Iar Iisus a zis: „Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac!“ și și-au împărțit hainele Lui prin aruncare la sorți.
35. Și sta poporul privind. Iar căpeteniile își băteau joc de El, zicând: „Pe alții i-a mântuit; mântuiască-se și pe sine însuși dacă el este Hristosul, alesul lui Dumnezeu!...“.
36. Și îl luau în râs ostașii, apropiindu-se și aducându-I oțet
37. și zicându-I: „Dacă tu ești împăratul Iudeilor, mântuiește-te pe tine însuți!...“.
38. Și deasupra Lui era scris cu litere grecești, latinești și evreiești: Acesta este împăratul Iudeilor.
39. Iar unul din răufăcătorii răstigniți îl defăima, zicând: „Nu ești tu Hristosul?; Mântuiește-te pe tine și pe noi!...“.
40. Iar celălalt, certându-l, i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, de vreme ce ești în aceeași osândă?
41. Noi, cu dreptate primim ce ni se cuvine după faptele noastre, dar Acesta nici un rău n-a făcut“.
42. Și-I zicea lui Iisus: „Pomenește-mă, Doamne, când vei veni întru împărăția Ta!“
43. Iar Iisus i-a zis: „Adevăr îți spun Eu ție: astăzi vei fi cu Mine în Rai!“
44. Și era acum ca la al șaselea ceas, și întuneric s-a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea;
45. Și s-a întunecat soarele; și catapeteasma templului s-a sfâșiat prin mijloc.
46. Și Iisus, strigând cu glas mare, a zis: „Părinte, în mâinile Tale îmi pun Duhul“. Și aceasta zicând, și-a dat duhul.
47. Iar sutașul, văzând ceea ce se petrecuse, îl slăvea pe Dumnezeu, zicând: „Cu adevărat, Omul Acesta drept a fost!“
48. Și toate mulțimile care veniseră la această priveliște, văzând cele întâmplate, se întorceau bătându-și pieptul.
49. Și toți cunoscuții Lui, ca și femeile care-L însoțiseră din Galileea, stăteau departe, privind acestea.
50. Și iată un bărbat cu numele Iosif, sfetnic fiind, bărbat bun și drept
51. – acesta nu se învoise cu sfatul și cu fapta lor –. El era din Arimateea, cetate a Iudeilor, și aștepta împărăția lui Dumnezeu;
52. acesta, venind la Pilat, a cerut trupul lui Iisus.
53. Și l-a coborât și l-a înfășurat în giulgiu și l-a pus într-un mormânt săpat în piatră, în care nimeni niciodată nu mai fusese pus.
54. Și ziua aceea era vineri și se lumina spre sâmbătă.
55. Și femeile care veniseră cu El din Galileea mergeau în urmă și au văzut mormântul și cum I-a fost așezat trupul.
56. Și după ce s-au întors, au pregătit miresme și miruri; iar sâmbătă s-au odihnit, după lege.