Capitolul20|Botezul lui Ioan și autoritatea lui Iisus.Parabola lucrătorilor nevrednici.Banul cezarului.Despre învierea morților.Fiu și Domn al lui David.
1. Și a fost că într-una din zile, în timp ce El învăța poporul în templu și binevestea, au venit arhiereii și cărturarii împreună cu bătrânii;
2. Și, prinzând grai, I-au zis: „Spune-ne, cu ce putere faci tu acestea, sau cine este cel ce ți-a dat această putere?“
3. Iar El, răspunzând, le-a zis: „Vă voi întreba și Eu pe voi un cuvânt. Spuneți-Mi:
4. Botezul lui Ioan, din cer era, sau de la oameni?“
5. Iar ei se socoteau în sine, zicând: „Dacă noi vom zice: Din cer!, el va spune: Atunci, de ce nu i-ați dat crezare?;
6. iar de vom zice: De la oameni!, tot poporul ne va ucide cu pietre, fiindcă este încredințat că Ioan e profet“.
7. Și au răspuns că nu știu de unde era.
8. Și Iisus le-a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea!...“.
9. Și a început să-i spună poporului parabola aceasta: „Un om a sădit vie și a dat-o pe seama lucrătorilor și a plecat departe pentru multă vreme.
10. Și la vremea cuvenită a trimis la lucrători un slujitor ca să-i dea din rodul viei. Lucrătorii însă, bătându-l, l-au trimis fără nimic.
11. Și a trimis apoi un alt slujitor; dar ei, bătându-l și pe acela și batjocorindu-l, l-au trimis fără nimic.
12. Și după aceea l-a trimis pe al treilea; dar ei, rănindu-l și pe acela, l-au alungat.
13. Și stăpânul viei a zis: Ce voi face? Îl voi trimite pe fiul meu cel iubit; poate că de el se vor rușina.
14. Dar lucrătorii, văzându-l, s-au vorbit între ei, zicând: Acesta este moștenitorul; să-l omorâm, pentru ca a noastră să fie moștenirea...
15. Și, scoțându-l afară din vie, l-au ucis. Așadar, ce le va face acestora stăpânul viei?:
16. Va veni, și pe acei lucrători îi va pierde, iar via o va da altora“. Iar ei, auzind, au zis: „Doamne-ferește!“
17. El însă, privind la ei, a zis: „Așadar, ce-nseamnă ceea ce e scris: Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns în capul unghiului?
18. Tot cel ce va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cel pe care ea va cădea, îl va zdrobi“.
19. Și cărturarii și arhiereii căutau să pună mâna pe El în chiar ceasul acela, dar se temeau de popor; că înțeleseseră că împotriva lor a spus El această parabolă.
20. Și, pândindu-L, au trimis iscoditori care se prefăceau că sunt drepți, ca să-L prindă în cuvânt și să-L dea pe mâna stăpânirii și a puterii guvernatorului.
21. Și L-au întrebat, zicând: „Învățătorule, știm că drept vorbești și înveți și nu cauți la fața omului, ci cu adevărat înveți calea lui Dumnezeu.
22. Se cuvine să dăm dajdie cezarului, sau nu?“
23. Iar El, pricepându-le vicleșugul, le-a zis: „De ce Mă ispitiți?
24. Arătați-Mi un dinar! A cui efigie și a cui inscripție le are pe el?“ Iar ei au zis: „Ale cezarului“.
25. Și El a zis către ei: „Atunci, dați-i cezarului cele ce sunt ale cezarului și lui Dumnezeu pe cele ale lui Dumnezeu!“
26. Și nu L-au putut prinde în cuvânt în fața poporului; și mirându-se de răspunsul Lui, au tăcut.
27. Și apropiindu-se unii dintre saducheii care spun că nu este înviere, L-au întrebat,
28. zicând: „Învățătorule, Moise a scris pentru noi: Dacă fratele cuiva moare având femeie dar neavând copii, pe femeie s-o ia fratele lui și să-i ridice urmaș fratelui său.
29. Erau dar șapte frați. Și cel dintâi, luându-și femeie, a murit fără copii;
30. Și al doilea;
31. a luat-o și al treilea; și tot așa, toți cei șapte n-au lăsat copii și au murit.
32. La urmă a murit și femeia.
33. Așadar, la înviere, femeia va fi soția căruia dintre ei?, că toți șapte au avut-o de soție“.
34. Și le-a zis Iisus: „Fiii veacului acestuia se însoară și se mărită;
35. dar cei ce se vor învrednici să dobândească veacul acela și învierea din morți nici nu se însoară, nici nu se mărită.
36. Că nici să moară nu mai pot, fiindcă sunt la fel cu îngerii și sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii.
37. Iar că morții învie, a arătat-o și Moise la rug când pe Domnul îl numește Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob.
38. Or, Dumnezeu nu este al morților, ci al viilor; fiindcă toți trăiesc întru El“.
39. Iar unii dintre cărturari, răspunzând, au zis: „Învățătorule, bine-ai zis...“,
40. că nu mai cutezau să-L întrebe nimic.
41. Dar i-a întrebat El: „Cum se spune oare că Hristos este fiul lui David?
42. Că însuși David spune în Cartea Psalmilor: Zis-a Domnul către Domnul meu: șezi de-a dreapta Mea,
43. până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale.
44. Așadar, David îl numește Domn; atunci, cum de este fiul lui?“
45. Și-n timp ce tot poporul îl asculta, le-a zis ucenicilor:
46. „Păziți-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe-n haine lungi, care iubesc salutările-n piețe și scaunele cele dintâi în sinagogi și locurile cele dintâi la ospețe,
47. ei, care mănâncă de istov casele văduvelor și cu fățărnicie se roagă-ndelung; aceștia mai mare osândă-și vor lua“.