Capitolul20|Botezul lui Ioan și autoritatea lui Iisus.Parabola lucrătorilor nevrednici.Banul cezarului.Despre învierea morților.Fiu și Domn al lui David.
1. Și a fost că într-una din zile, în timp ce El învăța poporul în templu și binevestea, au venit arhiereii și cărturarii împreună cu bătrânii;
Întrebare asupra minunilor lui Iisus (despre botezul lui Ioan și autoritatea lui Iisus)
2. Și, prinzând grai, I-au zis: „Spune-ne, cu ce putere faci tu acestea, sau cine este cel ce ți-a dat această putere?“
Întrebare asupra minunilor lui Iisus (despre botezul lui Ioan și autoritatea lui Iisus)
3. Iar El, răspunzând, le-a zis: „Vă voi întreba și Eu pe voi un cuvânt. Spuneți-Mi:
Întrebare asupra minunilor lui Iisus (despre botezul lui Ioan și autoritatea lui Iisus)
4. Botezul lui Ioan, din cer era, sau de la oameni?“
Întrebare asupra minunilor lui Iisus (despre botezul lui Ioan și autoritatea lui Iisus)
5. Iar ei se socoteau în sine, zicând: „Dacă noi vom zice: Din cer!, el va spune: Atunci, de ce nu i-ați dat crezare?;
Întrebare asupra minunilor lui Iisus (despre botezul lui Ioan și autoritatea lui Iisus)
6. iar de vom zice: De la oameni!, tot poporul ne va ucide cu pietre, fiindcă este încredințat că Ioan e profet“.
Întrebare asupra minunilor lui Iisus (despre botezul lui Ioan și autoritatea lui Iisus)
7. Și au răspuns că nu știu de unde era.
Întrebare asupra minunilor lui Iisus (despre botezul lui Ioan și autoritatea lui Iisus)
8. Și Iisus le-a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea!...“.
Întrebare asupra minunilor lui Iisus (despre botezul lui Ioan și autoritatea lui Iisus)
9. Și a început să-i spună poporului parabola aceasta: „Un om a sădit vie și a dat-o pe seama lucrătorilor și a plecat departe pentru multă vreme.
10. Și la vremea cuvenită a trimis la lucrători un slujitor ca să-i dea din rodul viei. Lucrătorii însă, bătându-l, l-au trimis fără nimic.
11. Și a trimis apoi un alt slujitor; dar ei, bătându-l și pe acela și batjocorindu-l, l-au trimis fără nimic.
12. Și după aceea l-a trimis pe al treilea; dar ei, rănindu-l și pe acela, l-au alungat.
13. Și stăpânul viei a zis: Ce voi face? Îl voi trimite pe fiul meu cel iubit; poate că de el se vor rușina.
Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, de aceiași cinste cu Tatăl
14. Dar lucrătorii, văzându-l, s-au vorbit între ei, zicând: Acesta este moștenitorul; să-l omorâm, pentru ca a noastră să fie moștenirea...
15. Și, scoțându-l afară din vie, l-au ucis. Așadar, ce le va face acestora stăpânul viei?:
16. Va veni, și pe acei lucrători îi va pierde, iar via o va da altora“. Iar ei, auzind, au zis: „Doamne-ferește!“
17. El însă, privind la ei, a zis: „Așadar, ce-nseamnă ceea ce e scris: Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns în capul unghiului?
18. Tot cel ce va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cel pe care ea va cădea, îl va zdrobi“.
19. Și cărturarii și arhiereii căutau să pună mâna pe El în chiar ceasul acela, dar se temeau de popor; că înțeleseseră că împotriva lor a spus El această parabolă.
De ce vroiau iudeii să-l omoare pe Iisus?
20. Și, pândindu-L, au trimis iscoditori care se prefăceau că sunt drepți, ca să-L prindă în cuvânt și să-L dea pe mâna stăpânirii și a puterii guvernatorului.
Despre dajdia cuvenită cezarului
21. Și L-au întrebat, zicând: „Învățătorule, știm că drept vorbești și înveți și nu cauți la fața omului, ci cu adevărat înveți calea lui Dumnezeu.
Despre dajdia cuvenită cezarului
22. Se cuvine să dăm dajdie cezarului, sau nu?“
Despre dajdia cuvenită cezarului
23. Iar El, pricepându-le vicleșugul, le-a zis: „De ce Mă ispitiți?
Despre dajdia cuvenită cezarului
24. Arătați-Mi un dinar! A cui efigie și a cui inscripție le are pe el?“ Iar ei au zis: „Ale cezarului“.
Despre dajdia cuvenită cezarului
25. Și El a zis către ei: „Atunci, dați-i cezarului cele ce sunt ale cezarului și lui Dumnezeu pe cele ale lui Dumnezeu!“
Despre dajdia cuvenită cezarului
26. Și nu L-au putut prinde în cuvânt în fața poporului; și mirându-se de răspunsul Lui, au tăcut.
Despre dajdia cuvenită cezarului
27. Și apropiindu-se unii dintre saducheii care spun că nu este înviere, L-au întrebat,
Despre învierea morților
28. zicând: „Învățătorule, Moise a scris pentru noi: Dacă fratele cuiva moare având femeie dar neavând copii, pe femeie s-o ia fratele lui și să-i ridice urmaș fratelui său.
Despre învierea morților
29. Erau dar șapte frați. Și cel dintâi, luându-și femeie, a murit fără copii;
Despre învierea morților
30. Și al doilea;
Despre învierea morților
31. a luat-o și al treilea; și tot așa, toți cei șapte n-au lăsat copii și au murit.
Despre învierea morților
32. La urmă a murit și femeia.
Despre învierea morților
33. Așadar, la înviere, femeia va fi soția căruia dintre ei?, că toți șapte au avut-o de soție“.
Despre învierea morților
34. Și le-a zis Iisus: „Fiii veacului acestuia se însoară și se mărită;
Despre învierea morților
35. dar cei ce se vor învrednici să dobândească veacul acela și învierea din morți nici nu se însoară, nici nu se mărită.
Despre învierea morților
36. Că nici să moară nu mai pot, fiindcă sunt la fel cu îngerii și sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii.
Despre învierea morților
37. Iar că morții învie, a arătat-o și Moise la rug când pe Domnul îl numește Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob.
Despre învierea morților
38. Or, Dumnezeu nu este al morților, ci al viilor; fiindcă toți trăiesc întru El“.
Despre învierea morților
39. Iar unii dintre cărturari, răspunzând, au zis: „Învățătorule, bine-ai zis...“,
Despre învierea morților
40. că nu mai cutezau să-L întrebe nimic.
Despre învierea morților
41. Dar i-a întrebat El: „Cum se spune oare că Hristos este fiul lui David?
42. Că însuși David spune în Cartea Psalmilor: Zis-a Domnul către Domnul meu: șezi de-a dreapta Mea,
43. până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale.
44. Așadar, David îl numește Domn; atunci, cum de este fiul lui?“
45. Și-n timp ce tot poporul îl asculta, le-a zis ucenicilor:
Despre fățărnicie
46. „Păziți-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe-n haine lungi, care iubesc salutările-n piețe și scaunele cele dintâi în sinagogi și locurile cele dintâi la ospețe,
Despre fățărnicie
47. ei, care mănâncă de istov casele văduvelor și cu fățărnicie se roagă-ndelung; aceștia mai mare osândă-și vor lua“.