Capitolul22|Trădarea lui Iuda.Cina cea de Taină.Despre întâietate.Avertizarea lui Petru.Rugăciunea din Muntele Măslinilor.Arestarea lui Iisus.Lepădarea lui Petru.Iisus în fața sinedriului.
1. Și se apropia sărbătoarea Azimelor, care se cheamă Paști.
2. Și arhiereii și cărturarii căutau cum să-L omoare; că se temeau de popor.
3. Și-atunci a intrat Satana în Iuda, cel numit Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece.
4. Și el s-a dus și a stat de vorbă cu arhiereii și cu căpeteniile oastei, cum să-L dea în mâinile lor.
5. Și ei s-au bucurat și s-au învoit să-i dea bani;
6. iar el a primit și căuta să li-L dea în mână la adăpost de mulțime.
7. Și a sosit ziua Azimelor, în care trebuia să se jertfească Paștile.
8. Și i-a trimis pe Petru și pe Ioan, zicând: „Mergeți și ne pregătiți Paștile, ca să mâncăm“.
9. Iar ei au zis: „Unde vrei să pregătim?“
10. Și El le-a zis: „Iată, când veți intra în cetate vă va întâmpina un om ducând un urcior cu apă; mergeți după el în casa în care va intra
11. Și spuneți-i stăpânului casei: învățătorul îți zice: Unde este odaia în care să mănânc Paștile cu ucenicii Mei?
12. Iar el vă va arăta un foișor mare, așternut; acolo să pregătiți“.
13. Iar ei, ducându-se, au aflat așa cum le spusese El și au pregătit Paștile.
14. Și când a sosit ceasul, S-a așezat la masă, și apostolii cu El.
15. Și le-a zis: „Cu dor am dorit să mănânc aceste Paști cu voi mai înainte ca Eu să pătimesc.
16. Că vă spun Eu vouă că de-acum nu le voi mai mânca până când se vor plini întru împărăția lui Dumnezeu“.
17. Și luând paharul, mulțumind, le-a zis: „Luați-l și împărțiți-l între voi;
18. că vă spun: De acum nu voi mai bea rodul viței până ce nu va veni împărăția lui Dumnezeu“.
19. Și luând pâinea, mulțumind, a frânt și le-a dat, zicând: „Acesta este Trupul Meu, cel ce se dă pentru voi; aceasta să faceți întru pomenirea Mea!“
20. Asemenea și paharul, după ce au cinat, zicând: „Acest pahar este Legea cea Nouă, întru Sângele Meu, cel ce se varsă pentru voi.
21. Dar iată, mâna celui ce Mă vinde este cu Mine la masă.
22. Că Fiul Omului merge precum a fost rânduit, dar vai acelui om prin care este vândut!“
23. Iar ei au început să se întrebe unul pe altul, care dintre ei ar fi acela care avea să facă aceasta.
24. Și s-a făcut între ei și o neînțelegere: Cine dintre ei s-ar părea a fi mai mare?
25. Iar El le-a zis: „Împărații neamurilor domnesc peste ele și cei ce le stăpânesc se cheamă binefăcători.
26. Dar între voi să nu fie așa; ci cel mai mare dintre voi să fie asemenea celui mai mic; și căpetenia, asemenea celui ce slujește.
27. Căci cine este mai mare: cel ce stă la masă, sau cel ce slujește? Oare nu cel ce stă la masă? Dar Eu, în mijlocul vostru, sunt asemenea celui ce slujește;
28. iar voi sunteți cei ce-ați rămas cu Mine în încercările Mele;
29. Și Eu vă rânduiesc vouă împărăție, așa cum Tatăl Meu Mi-a rânduit-o Mie,
30. ca să mâncați și să beți la masa Mea întru împărăția Mea și să ședeți pe tronuri, judecând pe cele douăsprezece seminții ale lui Israel.
31. Simone, Simone, iată că Satana v-a cerut să vă cearnă ca pe grâu;
32. dar Eu M-am rugat pentru tine ca să nu-ți piară credința; iar tu, oarecând revenindu-ți, întărește-i pe frații tăi“.
33. Iar el I-a zis: „Doamne, cu Tine sunt gata să merg și-n temniță și la moarte...“.
34. Iar Iisus i-a zis: „Ți-o spun Eu ție, Petre: astăzi nu va cânta cocoșul până ce tu de trei ori te vei fi lepădat de Mine, cum că nu Mă cunoști“.
35. Și le-a zis: „Când v-am trimis fără pungă și fără traistă și fără încălțăminte, avut-ați lipsă de ceva?“ Iar ei au zis: „De nimic“.
36. Și El le-a zis: „Acum însă cel care are pungă, să și-o ia; tot așa și traista; și cel care nu are sabie, să-și vândă haina și să-și cumpere.
37. Că vă spun că-ntru Mine trebuie să se plinească ceea ce este scris: și cu cei fără de lege a fost socotit; căci cele despre Mine au ajuns la sfârșit“.
38. Și ei au zis: „Doamne, iată aici două săbii“. Iar El le-a zis: „Sunt de-ajuns!“
39. Și a ieșit și S-a dus ca de obicei la Muntele Măslinilor; și după El s-au dus și ucenicii Săi.
40. Și când a sosit în acel loc, le-a zis: „Rugați-vă, ca să nu intrați în ispită“.
41. Și S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră și, îngenunchind, Se ruga
42. zicând: „Părinte, de voiești, depărtează paharul acesta de la Mine... Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă!“
43. Iar un înger din cer I s-a arătat și-L întărea.
44. Și-n luptă cu moartea fiind, cu mai mare stăruință Se ruga. Și sudoarea Lui s-a făcut ca niște picături de sânge ce cădeau pe pământ.
45. Și, ridicându-Se din rugăciune, a venit la ucenici și i-a găsit adormiți de întristare.
46. Și le-a zis: „De ce dormiți? Sculați-vă și vă rugați, ca să nu intrați în ispită“.
47. Și-n timp ce El încă vorbea, iată o gloată; și-n fruntea ei venea cel care se numea Iuda, unul din cei doisprezece; și s-a apropiat de Iisus ca să-L sărute.
48. Iar Iisus i-a zis: „Iuda, prin sărutare-L vinzi tu pe Fiul Omului?...“.
49. Iar cei de lângă El, văzând ce avea să se întâmple, au zis: „Doamne, vom lovi cu sabia?...“.
50. Și unul din ei a lovit pe sluga arhiereului și i-a tăiat urechea dreaptă.
51. Iar Iisus, răspunzând, a zis: „Pân-aici!, mai mult, nu!“ și atingându-Se de urechea aceluia, l-a vindecat.
52. Și a zis Iisus către arhiereii, căpeteniile templului și bătrânii care veniseră asupră-I: „Ca la un tâlhar ați ieșit, cu săbii și ciomege.
53. În toate zilele eram cu voi în templu și nu v-ați întins mâinile asupră-Mi... Dar acesta este ceasul vostru și stăpânirea întunericului!“
54. Și, prinzându-L, L-au dus și L-au împins în casa arhiereului. Iar Petru îl urma de departe.
55. Și, aprinzând ei foc în mijlocul curții și șezând împreună, a șezut și Petru în mijlocul lor.
56. Și o slujnică, văzându-l cum ședea la foc și cătând asupră-i, a zis: „Și acesta era cu el!“
57. Dar el s-a lepădat, zicând: „Femeie, nu-l cunosc!“
58. Și peste puțin timp, un altul văzându-l, i-a zis: „Și tu ești dintre ei!“ Petru însă a zis: „Omule, nu sunt!“
59. Și după ce a trecut cam un ceas, un altul susținea, zicând: „Negreșit, și acesta a fost cu el, că e galileean“.
60. Iar Petru a zis: „Omule, nu știu ce spui!...“. Și îndată, când el încă nu sfârșise vorba, a cântat cocoșul.
61. Și întorcându-Se Domnul, a privit spre Petru; și Petru și-a adus aminte de cuvântul Domnului, că-i spusese: „Mai înainte de a cânta cocoșul astăzi, tu de trei ori te vei fi lepădat de Mine“.
62. Și, ieșind afară, a plâns cu amar.
63. Iar bărbații care-L păzeau pe Iisus îl batjocoreau și-L băteau
64. și, acoperindu-I fața, îl întrebau, zicând: „Ghicește, care este cel ce te-a lovit?...“.
65. Și multe altele spuneau împotrivă-I, defăimându-L.
66. Și când s-a făcut ziuă s-au adunat bătrânii poporului – arhiereii și cărturarii – și L-au dus în sinedriul lor
67. și I-au zis: „Spune-ne nouă dacă ești tu Hristosul“. Și El le-a zis: „Dacă vă voi spune, nu veți crede;
68. dar dacă vă voi întreba, nu-Mi veți răspunde și nici nu Mă veți elibera.
69. De acum însă Fiul Omului va ședea de-a dreapta puterii lui Dumnezeu“.
70. Iar ei cu toții au zis: „Așadar, tu ești Fiul lui Dumnezeu?...“. Și El le-a zis: „Voi o spuneți, că Eu sunt“.
71. Și ei au zis: „Ce trebuință mai avem de mărturie? că noi înșine din gura lui am auzit-o!“