2. Și iată un bărbat cu numele Zaheu; și acesta era mai-marele vameșilor și era bogat.
3. Și căuta să-L vadă pe Iisus, care este, dar nu putea din pricina mulțimii, pentru că era mic de statură.
4. Și alergând înainte, s-a urcat într-un sicomor ca să-L vadă, că pe acolo avea să treacă.
5. Și când Iisus a ajuns la locul acela, uitându-Se în sus a zis către el: „Zahee, grăbește-te de coboară, că astăzi în casa ta trebuie să rămân“.
6. Și el s-a grăbit și s-a coborât și L-a primit bucurându-se.
7. Și când au văzut, toți murmurau, zicând că la un om păcătos a intrat să găzduiască.
8. Iar Zaheu, stând în picioare, a zis către Domnul: „Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor, și dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit“.
9. Și Iisus a zis către el: „Astăzi i s-a făcut mântuire casei acesteia, că și acesta este fiu al lui Avraam.
10. Că pe cel pierdut a venit Fiul Omului să-l caute și să-l mântuiască“.
11. Și ascultând ei acestea, Iisus le-a spus pe deasupra și o parabolă, fiindcă El era aproape de Ierusalim, iar ei credeau că împărăția lui Dumnezeu se va arăta îndată.
12. Deci a zis: „Un om de neam mare s-a dus într-o țară-ndepărtată ca să-și ia domnie și să se întoarcă.
13. Și chemând zece slugi ale sale, le-a dat zece mine și le-a zis: Neguțătoriți cu ele până ce voi veni!
14. Dar cetățenii lui îl urau și au trimis în urma lui solie, zicând: Nu vrem ca acesta să domnească peste noi!
15. Și a fost că atunci când el s-a întors, după ce-și luase domnia, a zis să fie chemate slugile acelea cărora le dăduse banii, ca să știe cine ce a neguțătorit.
16. Și a venit cea dintâi, zicând: Doamne, mina ta a adus încă zece mine.
17. Și i-a zis: Bine, slugă bună, fiindcă întru puțin ai fost credincioasă, să ai stăpânire peste zece cetăți.
18. Și a venit a doua, zicând: Mina ta, Doamne, a adus încă cinci mine.
19. Iar el i-a zis și acesteia: Să ai și tu stăpânire peste cinci cetăți.
20. A venit și cealaltă, zicând: Doamne, iată-ți mina, pe care am păstrat-o într-un ștergar,
21. că m-am temut de tine, pentru că ești om aspru; iei ce n-ai pus și seceri ce n-ai semănat.
22. Și i-a zis: După gura ta te voi judeca, slugă vicleană! Știai că eu sunt om aspru, că iau ce n-am pus și secer ce n-am semănat;
23. atunci, de ce n-ai dat argintul meu schimbătorilor de bani? Și eu, venind, l-aș fi luat cu dobândă.
24. Și le-a zis celor care stăteau de față: Luați de la el mina și dați-o celui care are zece mine.
25. – și ei i-au zis: Doamne, acela are zece mine... –
26. V-o spun eu vouă că aceluia ce are i se va da; iar de la cel ce nu are se va lua și ceea ce are.
27. Iar pe acei vrăjmași ai mei, care n-au vrut ca eu să domnesc peste ei, aduceți-i aici și tăiați-i în fața mea!“
28. Și zicând acestea, mergea înainte, suindu-Se la Ierusalim.
29. Și a fost că pe când Se apropia de Betfaghe și de Betania, spre muntele numit al Măslinilor, i-a trimis pe doi din ucenici,
30. zicând: „Mergeți în satul din fața voastră și, intrând în el, veți găsi un mânz legat, pe care nimeni dintre oameni n-a șezut vreodată; dezlegați-l și aduceți-l.
31. Și dacă vă va-ntreba cineva: De ce-l dezlegați?, veți spune așa: Domnul are trebuință de el“.
32. Și, plecând, cei trimiși au găsit așa cum le spusese El.
33. Și în timp ce dezlegau mânzul, stăpânii lui le-au zis: „De ce dezlegați mânzul?“
34. Iar ei le-au spus: „Domnul are trebuință de el“.
35. Și l-au adus la Iisus; și aruncându-și hainele lor pe mânz, L-au urcat pe Iisus.
36. Iar în timp ce El mergea, își așterneau hainele-n cale.
37. Și, apropiindu-Se El de panta Muntelui Măslinilor, toată mulțimea ucenicilor, bucurându-se, cu glas mare au început să-L laude pe Dumnezeu pentru toate minunile pe care le văzuseră,
38. zicând: „Binecuvântat este împăratul Cel ce vine întru numele Domnului! Pace în cer și slavă întru cei de sus!“
39. Și unii farisei din mulțime I-au zis: „Învățătorule, ceartă-ți ucenicii...“.
40. Și El, răspunzând, a zis: „V-o spun Eu vouă: Dacă ei vor tăcea, pietrele vor striga“.
41. Și când S-a apropiat și a văzut cetatea, a plâns pentru ea,
42. zicând: „Dacă cel puțin acum, în această zi a ta, ai fi cunoscut și tu cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum s-au ascuns de ochii tăi.
43. Că peste tine vor veni zile când dușmanii tăi vor săpa șanț în jurul tău și te vor împresura și din toate părțile te vor strâmtora
44. și una cu pământul te vor face, pe tine și pe fiii tăi care sunt în tine, și nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că nu ai cunoscut vremea cercetării tale“.
45. Și intrând în templu, a început să-i scoată pe cei ce vindeau și cumpărau în el,
46. zicându-le: „Scris este: și va fi casa Mea casă de rugăciune; iar voi ați făcut-o peșteră de tâlhari...“.
47. Și era zilnic învățând în templu, dar arhiereii și cărturarii și fruntașii poporului căutau să-L piardă;
48. Și nu găseau ce să-I facă, fiindcă tot poporul se ținea de El, ascultându-L.