Capitolul18|Parabolă: judecătorul nedrept și văduva stăruitoare.Parabola vameșului și fariseului.Iisus și copiii.Tânărul bogat.A treia vestire a Patimilor.Vindecarea orbului din Ierihon.
1. Și le-a spus o parabolă, cum că trebuie să se roage-n toată vremea și să nu-și piardă curajul,
2. zicând: „Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea și de om nu se rușina.
3. Și în cetatea aceea era și o văduvă și venea la el, zicând: Fă-mi dreptate asupra potrivnicului meu!...
4. Și pentru o vreme n-a vrut; dar după aceea și-a zis în sine: deși de Dumnezeu nu mă tem și de om nu mă rușinez,
5. totuși, fiindcă văduva aceasta nu-mi dă pace, îi voi face dreptate, ca să nu vină să mă necăjească la nesfârșit“.
6. Și a zis Domnul: „Auziți voi ce spune judecătorul cel nedrept?
7. Dar oare Dumnezeu nu le va face dreptate aleșilor Săi care strigă spre El ziua și noaptea, El, Care rabdă-ndelung pentru ei?
8. Vă spun Eu vouă că degrab le va face dreptate. Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi El oare credință pe pământ?“
9. Iar pentru unii care se credeau că sunt drepți și-i disprețuiau pe ceilalți, a spus parabola aceasta:
10. „Doi oameni s-au suit la templu să se roage; unul fariseu și celălalt vameș.
11. Fariseul, stând drept, așa se ruga în sine: Dumnezeule, mulțumescu-ți că nu sunt ca ceilalți oameni, răpitori, nedrepți, adulteri, sau chiar ca acest vameș;
12. postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câștig.
13. Iar vameșul, departe stând, nici ochii nu voia să și-i ridice spre cer, ci-și bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!
14. Vă spun Eu vouă: Acesta s-a coborât la casa sa mai îndreptățit decât acela. Că tot cel ce se înalță pe sine va fi smerit, iar cel ce se smerește pe sine se va înălța“.
15. Și aduceau la El și pruncii, ca să Se atingă de ei. Iar ucenicii, văzând, îi certau.
16. Dar Iisus i-a chemat la Sine, zicând: „Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, că a unora ca aceștia este împărăția lui Dumnezeu.
17. Adevăr vă grăiesc: Cine nu va primi împărăția lui Dumnezeu ca un copil, nu va intra în ea“.
18. Și L-a întrebat un dregător, zicând: „Învățătorule bun, ce să fac ca să moștenesc viața de veci?“
19. Iar Iisus i-a zis: „De ce-Mi spui bun? Nimeni nu este bun, decât numai unul Dumnezeu.
20. Cunoști poruncile: Să nu te desfrânezi, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturisești strâmb, cinstește pe tatăl tău și pe mama ta“.
21. Iar el a zis: „Pe toate acestea le-am păzit din tinerețea mea“.
22. Și auzind Iisus, i-a zis: „Încă una îți lipsește: Vinde tot ce ai și împarte-le săracilor și vei avea comoară în cer; și vino, urmează-Mi Mie“.
23. Iar el, auzind acestea, s-a întristat, fiindcă era foarte bogat.
24. Și văzându-l Iisus că s-a întristat, a zis: „Cei ce au bogății, cât de greu vor intra ei în împărăția lui Dumnezeu!
25. Că mai lesne este să treacă o cămilă prin urechile acului decât să intre bogatul în împărăția lui Dumnezeu“.
26. Iar cei ce auzeau au zis: „Și cine poate să se mântuiască?“
27. Iar El a zis: „Cele ce sunt cu neputință la oameni sunt cu putință la Dumnezeu“.
28. Iar Petru a zis: „Iată, noi, lăsându-le pe toate ale noastre, ți-am urmat ție“.
29. Iar El le-a zis: „Adevăr vă grăiesc: Nu este nici unul care a lăsat casă sau femeie sau frați sau părinți sau copii pentru împărăția lui Dumnezeu,
30. care să nu primească cu mult mai mult în vremea de acum, iar în veacul ce va să vină, viață veșnică“.
31. Și luându-i pe cei doisprezece, le-a zis: „Iată, ne suim la Ierusalim, și toate cele scrise prin profeți despre Fiul Omului se vor plini.
32. Că va fi dat păgânilor și va fi batjocorit și va fi ocărât și va fi scuipat;
33. Și, după ce-L vor biciui, îl vor ucide; și a treia zi va învia“.
34. Dar ei n-au priceput nimic din acestea; că ascuns era cuvântul acesta pentru ei și nu înțelegeau cele spuse.
35. Și a fost că-n timp ce Se apropia El de Ierihon, un orb ședea cerșind la marginea drumului.
36. Și auzind el mulțimea trecând, întreba ce este aceasta.
37. Și i-au spus că trece Iisus Nazarineanul.
38. Și el a strigat, zicând: „Iisuse, Fiul lui David, miluiește-mă!“
39. Și cei ce mergeau înainte îl certau ca să tacă, dar el cu atât mai mult striga: „Fiule al lui David, miluiește-mă!“
40. Și, apropiindu-Se, Iisus a poruncit să-l aducă la El; și când acela I-a fost aproape, l-a întrebat:
41. „Ce voiești să-ți fac?“ Iar el a zis: „Doamne, să-mi capăt vederea“.
42. Și Iisus i-a zis: „Capătă-ți vederea! Credința ta te-a mântuit“.
43. Și îndată și-a căpătat vederea și-L urma slăvind pe Dumnezeu. Și tot poporul, văzând aceasta, a dat laudă lui Dumnezeu.