Capitolul5|Pescuirea minunată.Vindecarea unui lepros și a unui paralitic.Chemarea lui Levi.Despre post.
1. Și a fost că pe când mulțimea îl îmbulzea ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu și El ședea lângă lacul Ghenizaret,
2. a văzut două luntri stând lângă țărm; iar pescarii, coborâți din ele, își spălau mrejele.
3. Și urcându-Se într-una din luntri, care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze puțin de la uscat. Și șezând în luntre, din ea învăța mulțimile.
4. Iar când a încetat să vorbească i-a zis lui Simon: „Du-o la adânc și aruncați-vă mrejele să pescuiți“.
5. Și Simon I-a răspuns: „Învățătorule, toată noaptea ne-am trudit și n-am prins nimic; dar după vorba Ta voi arunca mrejele“.
6. Și făcând aceasta, au prins mulțime mare de pește, că li se rupeau mrejele.
7. Și le-au făcut semn fârtaților lor din cealaltă luntre să vină să le ajute. Și ei au venit; și au umplut amândouă luntrile, că mai se afundau.
8. Și văzând Simon Petru, a căzut la genunchii lui Iisus, zicând: „Ieși de la mine Doamne, că sunt om păcătos...“.
9. Că spaimă îl cuprinsese, pe el și pe toți cei ce erau cu el, de pescuitul peștilor pe care îi prinseseră.
10. Tot așa și pe Iacob și pe Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau fârtații lui Simon. Și a zis Iisus către Simon: „Nu te teme; de acum înainte vei pescui oameni“.
11. Și trăgând ei luntrile la țărm și lăsând totul, I-au urmat Lui.
12. Și a fost că pe când era El în una din cetăți, iată un om plin de lepră; și văzându-L pe Iisus, a căzut cu fața la pământ și I s-a rugat, zicând: „Doamne, dacă vrei, Tu poți să mă curățești“.
13. Și întinzându-și mâna, S-a atins de el, zicând: „Vreau, curățește-te!“ și îndată S-a dus lepra de pe el.
14. Iar Iisus i-a poruncit să nu spună nimănui: „Ci du-te, arată-te preotului, iar pentru curățirea ta să aduci jertfă așa cum a rânduit Moise, să le fie lor mărturie“.
15. Dar vorba despre El se răspândea și mai mult, și numeroase mulțimi se adunau să asculte și să se vindece de bolile lor.
16. Iar El Se retrăgea în locuri pustii și Se ruga.
17. Și a fost că într-una din zile El învăța; și de față ședeau farisei și învățători ai legii veniți din toate satele Galileii și ale Iudeii și din Ierusalim; și puterea Domnului era cu El în aceea că El tămăduia.
18. Și iată că niște bărbați aduceau pe pat un om care era slăbănog și căutau să-l ducă înlăuntru și să-l pună înaintea Lui;
19. dar negăsind pe unde să-l ducă, din pricina mulțimii, s-au suit pe acoperiș, și prin tavan l-au lăsat cu patul în mijloc, în fața lui Iisus.
20. Și văzând El credința lor, a zis: „Omule, iertate îți sunt păcatele“.
21. Iar cărturarii și fariseii au început a cugeta, zicându-și: „Cine-i acesta care rostește blasfemii? Cine poate ierta păcatele decât singur Dumnezeu?“
22. Iar Iisus, cunoscând gândurile lor, le-a răspuns, zicându-le: „Ce cugetați în inimile voastre?
23. Ce este mai ușor, a zice: Iertate îți sunt păcatele!, sau a zice: Ridică-te și umblă!?
24. Dar ca să știți că putere are Fiul Omului pe pământ să ierte păcatele – i-a zis slăbănogului – : ție-ți spun: Ridică-te, ia-ți patul și mergi la casa ta!“
25. Și-n fața lor ridicându-se de-ndată și luându-și patul pe care zăcuse, s-a dus la casa lui slăvind pe Dumnezeu.
26. Și uimire i-a cuprins pe toți și-L slăveau pe Dumnezeu; și s-au umplut de frică și ziceau: „Minunate lucruri am văzut astăzi!“
27. Și după aceasta a ieșit și a văzut un vameș, cu numele Levi, șezând la vamă, și i-a zis: „Urmează-Mi!“
28. Și lăsând totul, acesta s-a ridicat și I-a urmat.
29. Și I-a făcut Levi un ospăț mare în casa sa. Și era mulțime multă de vameși și de alții care ședeau cu ei la masă.
30. Dar fariseii și cărturarii lor murmurau și ziceau către ucenicii Lui: „De ce mâncați și beți cu vameșii și cu păcătoșii?“
31. Și Iisus, răspunzând, le-a zis: „Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi.
32. Eu n-am venit să-i chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși la pocăință“.
33. Iar ei I-au zis: „Ucenicii lui Ioan țin posturi dese și fac rugăciuni; tot așa și ai fariseilor; dar ai tăi mănâncă și beau“.
34. Iar Iisus le-a zis: „Puteți oare să-i faceți pe nuntași să postească în timp ce mirele este cu ei?
35. Dar vor veni zile când mirele se va lua de la ei; atunci, în acele zile, vor posti“.
36. Le-a spus și o parabolă: „Nimeni nu rupe petic dintr-o haină nouă și-l pune la haină veche; altfel, cea nouă se rupe, iar peticul luat din cea nouă nu se potrivește cu cea veche.
37. Și nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul nou va sparge burdufurile; și se varsă și vinul și se strică și burdufurile.
38. Ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi și împreună se vor păstra.
39. Și nimeni, după ce a băut vin vechi, nu vrea de cel nou, că zice: Mai bun e cel vechi“.