1. Și a fost că într-o sâmbătă – a doua după Paști – El trecea prin holde, iar ucenicii Lui smulgeau spice și le mâncau frecându-le-n palme.
2. Dar unii dintre farisei au zis: „De ce faceți ce nu se cuvine a face sâmbăta?“
3. Și Iisus, răspunzând, le-a zis: „Oare nici pe asta n-ați citit-o, ce a făcut David când a flămânzit, el și cei ce erau cu el:
4. cum a intrat în casa lui Dumnezeu și a luat pâinile punerii-înainte și a mâncat și a dat și însoțitorilor săi din ele, pe care nu se cuvine să le mănânce decât numai preoții“.
5. Și le spunea: „Fiul Omului este Domn și al sâmbetei!“
6. Și a fost că în altă sâmbătă a intrat în sinagogă și învăța. Și se afla acolo un om a cărui mână dreaptă era uscată.
7. Iar cărturarii și fariseii îl pândeau să vadă dacă-l va vindeca sâmbăta, ca să-I găsească vină.
8. El însă le știa gândurile și i-a zis omului care avea mâna uscată: „Ridică-te și stai în mijloc!“ El s-a ridicat și a stat.
9. Iar Iisus le-a zis: „Vă întreb Eu pe voi: în zi de sâmbătă, se cuvine să faci bine, sau să faci rău?; să mântuiești un suflet, sau să-l pierzi?“
10. Și privindu-i pe toți de jur-împrejur, i-a zis: „Întinde-ți mâna!“ Iar el a făcut așa, și mâna i s-a făcut sănătoasă.
11. Ei însă s-au umplut de mânie și se vorbeau unii cu alții ce să-I facă lui Iisus.
12. Și a fost că în zilele acelea El a ieșit la munte să Se roage și a petrecut noaptea în rugăciune către Dumnezeu.
13. Și când s-a făcut ziuă i-a chemat pe ucenicii Săi și a ales dintre ei doisprezece, pe care i-a numit apostoli:
14. pe Simon, căruia i-a zis Petru, și pe Andrei, fratele lui, pe Iacob și pe Ioan, pe Filip și pe Bartolomeu,
15. pe Matei și pe Toma, pe Iacob al lui Alfeu și pe Simon numit Zilotul,
16. pe Iuda al lui Iacob și pe Iuda Iscarioteanul, care a devenit trădător.
17. Și coborând împreună cu ei, a stat într-un loc șes, El și mulțime numeroasă de ucenici ai Săi și mulțime multă de popor din toată Iudeea și din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte și să se vindece de bolile lor.
18. Și cei chinuiți de duhuri necurate se vindecau.
19. Și toată mulțimea căuta să se atingă de El, că putere ieșea dintr-însul și pe toți îi vindeca.
20. Și ridicându-și ochii spre ucenicii Săi, zicea: „Fericiți sunteți voi, cei săraci, că a voastră este împărăția lui Dumnezeu.
21. Fericiți sunteți voi, cei ce flămânziți acum, că vă veți sătura. Fericiți sunteți voi, cei ce plângeți acum, că veți râde.
22. Fericiți veți fi când din pricina Fiului Omului vă vor urî oamenii și vă vor izgoni dintre ei și vă vor ocărî și când ca pe un rău vă vor lepăda numele.
23. Bucurați-vă în ziua aceea și tresăltați, că iată, răsplata voastră multă este în cer; că părinții lor așa le făceau profeților.
24. Dar vai vouă, bogaților!, că de pe-acum vă luați mângâierea.
25. Vai vouă, celor ce sunteți sătui acum, că veți flămânzi. Vai vouă, celor ce râdeți acum, că veți plânge și vă veți tângui.
26. Vai vouă, când toți oamenii vă vor vorbi de bine; că părinții lor așa le făceau profeților mincinoși.
27. Iar vouă, celor ce ascultați, vă spun: Iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți bine celor ce vă urăsc;
28. binecuvântați pe cei ce vă blesteamă, rugați-vă pentru cei ce vă necăjesc.
29. Celui ce te lovește peste obraz, dă-i-l și pe celălalt; pe cel ce-ți ia haina, nu-l împiedica să-ți ia și cămașa;
30. oricui îți cere, dă-i; și de la cel ce-ți ia pe ale tale, nu i le cere.
31. Și precum voiți să vă facă vouă oamenii, asemenea faceți-le și voi lor.
32. Și dacă-i iubiți pe cei ce vă iubesc, ce mulțumire aveți? Că și păcătoșii-i iubesc pe cei care-i iubesc pe ei.
33. Și dacă le faceți bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulțumire aveți? Că și păcătoșii tot așa fac.
34. Și dacă dați cu-mprumut celor de la care nădăjduiți să luați înapoi, ce mulțumire aveți? Că și păcătoșii le dau cu-mprumut păcătoșilor, ca să primească înapoi întocmai.
35. Ci iubiți pe vrăjmașii voștri și faceți bine și dați cu-mprumut nimic nădăjduind și răsplata voastră va fi multă și veți fi fiii Celui-Preaînalt; că El este bun cu cei nemulțumitori și răi.
36. Fiți milostivi, așa cum și Tatăl vostru este milostiv.
37. Nu judecați și nu veți fi judecați; nu osândiți și nu veți fi osândiți; iertați și vi se va ierta.
38. Dați și vi se va da; o măsură bună, îndesată, clătinată și cu vârf vi se va turna în poală; căci cu ce măsură măsurați, cu aceea vi se va măsura“.
39. Și le-a spus și o parabolă: „Poate oare orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă?
40. Nu este ucenic mai presus de învățătorul său; dar orice ucenic desăvârșit va fi ca învățătorul său.
41. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, dar nu bagi de seamă bârna din ochiul tău?
42. Sau cum poți să-i spui fratelui tău: Frate, lasă-mă să-ți scot paiul din ochi!, în timp ce tu nu vezi bârna care este în ochiul tău? Fățarnicule, scoate-ți mai întâi bârna din ochi și atunci vei vedea să scoți paiul care este în ochiul fratelui tău.
43. Că nu este pom bun care să facă roadă rea și nici, dimpotrivă, pom rău care să facă roadă bună.
44. Că fiece pom după roada lui se cunoaște. Că nu se adună smochine din mărăcini, și nici struguri se culeg din rug.
45. Omul bun, din vistieria cea bună a inimii sale scoate ce este bun; iar omul rău, din vistieria cea rea a inimii sale scoate ce este rău. Că din prisosul inimii îi grăiește gura.
46. Și de ce Mă chemați: Doamne, Doamne!, și nu faceți ce vă spun?
47. Tot cel ce vine la Mine și aude cuvintele Mele și le face, vă voi arăta cu cine se aseamănă:
48. Este asemenea omului care, zidindu-și o casă, a săpat, a adâncit și i-a pus temelia pe piatră; și venind apele mari, puhoiul a izbit în casa aceea, dar n-a putut s-o clintească, fiindcă era bine zidită pe piatră.
49. Iar cel ce aude dar nu face, asemenea este omului care și-a zidit casa pe pământ fără temelie; și puhoiul a izbit-o și ea de-ndată a căzut; și mare a fost prăbușirea casei aceleia“.